Rugăciunea de la Alba Iulia, 1918 - rostită de Episcopul de Caransebeş (viitor Patriarh al României), Miron Cristea

joi, 1 decembrie 2016

| | |


Doamne, Dumnezeul nostru, Tu Eşti Părintele nostru; Tu ai văzut strâmtorarea părinţilor noştri şi ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă şi plecat spre pulbere era sufletul lor şi trupul lor lipit de pământ.

Tu ai împlinit şi cu noi ceea ce ai făgăduit de demult: Sfărâma-voiu jugul de pe tine şi voi rupe legăturile Tale; lărgi-voi hotarele Tale, aduna-vă-voi dintre popoare şi vă voi strânge din ţările unde sunteţi împrăştiaţi; restătornici-voi judecătorii tăi, ca mai înainte, şi sfetnicii tăi ca la început.

Tu, Doamne, cel ce dezlegi pre cei ferecaţi în obezi şi ridici pe cei spurcaţi, ajutatu-ne-ai de am bătut războiul cu veselie şi am gonit pe fiii trufiei. Mântuire ai trimis şi nouă, poporului Tău, şi toate marginile pământului văd mântuirea Dumnezeului nostru.

Tu, Doamne, sălăşluit-ai mărirea în pământul nostru, căci întorcându-Te, Dumnezeule, ne-ai înviat pe noi, şi norodul tău se veseleşte de Tine:

Cunoaşteam, Doamne, că ai împlinit cuvântul Tău, că împăraţia de la un neam la altul se mută, pentru strâmbătăţi şi mandrii şi că numai dreptatea înalţă neamul, iar păcatul împuţinează seminţiile.

Cunoaştem, Doamne, şi mărturisim că şi acum abaterile noastre multe sunt; păcătuitu-Ţi-am; după iubirea de argint ne-am abătut; uitat-am că pe sine se pierde cela ce ia daruri şi că mai bun e puţinul celui drept, decât avuţia multă a păcătoşilor. Păcătuitu-Ţi-am şi noi şi părinţii noştri, şi străinii vor iarăşi să strămute hotarele noastre.

Doamne, aducemu-ne aminte de cuvântul Tău, că drumul păcătoşilor este netezit cu pietre şi la sfârşitul lui este groapa iadului; rugămu-ne deci, Ţie Dumnezeului nostru, cel ce ne ispiteşti pe noi ca şi pe părinţii noştri: Tu ştii, că nu este om care să nu greşească; milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvinteaza, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte.

Doamne Dumnezeul nostru, pace dă nouă, pace peste pace, celor de departe şi celor de aproape; Doamne, mântuieşte-ne şi ne curăţeşte de păcatele noastre, pentru numele Tău;

Indreptează urmele noastre şi faptele noastre, ca să locuim în locul acesta, şi să luăm mărire mare şi nume veşnic şi să lăudăm numele Tău cel sfânt.

Veniţi, deci, să ne închinăm şi să cădem Domnului şi să plângem înaintea Lui şi să-i făgăduim, zicând: Iată, noi şi feciorii şi fetele noastre, şi fraţii şi surorile noastre, umbla-vom întru aşezământul legii părinţilor noştri.

Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic, cel înfricoşat, cel ce păzeşti legământul şi mila, cel ce şezi pe Heruvimi, Tu singur eşti Dumnezeu, al tuturor împărăţiilor pământului; iată, noi venim la Tine, că Tu eşti Dumnezeul nostru; Tu înviezi toate şi Ţie se închină oştile cerurilor, şi a Te cunoaşte pe Tine, dreptate desăvârşită este.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de toate soborniceştile şi apostoleştile Tale Biserici, cari se întind pe pământ, de la o margine până la alta, de toate popoarele şi de toată turma Ta. 
 
Varsă întru inimile noastre, ale tuturora, ceresca Ta pace, şi ne dăruieşte şi nouă pace în viaţa acesta. Îndreptează pe Regele nostru, Oastea, Sfaturile, Comunităţile, dimpreună cu intrările şi ieşirile noastre, în pace... Păzeşte, Doamne, Stăpânia robului Tău, a drept credinciosului şi de Hristos iubitorului nostru Rege. Supune-i Lui, Dumnezeule, pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul din lăuntru şi din afară. Umbreşte deasupra capului Lui în vreme de război şi pune pe urmaşii Lui pe tronul Lui.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi păcătoșii şi nevrednicii robii Tăi, şi şterge păcatele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor Dumnezeu.

Ţie, Doamne fie slavă şi putere, şi laudă şi biruinţă şi tărie, că Tu stăpâneşti toate cele din Cer şi de pe pământ.

Binecuvântat fie Domnul din veac şi până în veac.

Amin.