Căsătoria nu se rezumă la un „Da” spus în faţa ofiţerului de stare civilă

de Brendan Malone, theleadingedgeblog.com

Azi de dimineaţă am fost intrigat de o discuţie din cadrul unei emisiuni de radio pe care soţia mea obişnuieşte să o urmărească în fiecare dimineaţă. Am fost atât de intrigat încât chiar mi-am întrerupt micul dejun la un moment dat ca să mă ridic şi să dau volumul mai tare.

Discuţia era despre iubire, iar ascultătorii erau îndemnaţi să sune în direct şi să spună cam ce cred ei că ar fi iubirea.

Unul dintre lucrurile care m-au surprins în mod plăcut a fost faptul că subiectul discuţiei a alunecat rapid de la flori şi cine romantice la o viziune a iubirii mai degrabă „centrată pe celălalt.” O viziune care presupune în primul rând urmărirea binelui persoanei iubite, nerămânând la stadiul de simplă experienţă mutual satisfăcătoare din punct de vedere sentimental.

Discuţia asta mi-a adus aminte de fapt de unul dintre cele mai folositoare daruri de nuntă pe care le-am primit de la cunoscuţii mei (vă mulţumesc Jacinta şi Stoppy!): cartea lui Gary Chapman, „Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ţi exprimi faţă de partener implicarea trup şi suflet.” În această carte, Chapman ilustrează o schemă practică a iubirii şi afectivităţii bazate pe căutarea binelui celuilalt.

„Cele cinci limbaje ale iubirii” identifică cinci modalităţi diferite prin care oamenii îşi arată şi le place să primească iubirea şi afecţiunea de la persoana cu care se află într-o relaţie. Cartea îi încurajează pe partenerii de viaţă să observe care dintre cele cinci limbaje ale iubirii folosesc în cuplu şi să-şi adapteze gesturile de bunăvoinţă şi afecţiune în funcţie de acele limbaje.

Astfel, „Cele cinci limbaje ale iubirii” nu reprezintă o schemă menită doar a încuraja cuplurile căsătorite să caute binele reciproc, ci îi şi învaţă pe soţi cum să realizeze acest lucru în modul cel mai plăcut pentru partenerul de viaţă.

Cele cinci limbaje ale iubirii pe care Chapman le identifică sunt:

1. Cuvintele de încurajare

2. Calitatea timpului acordat

3. Primirea de daruri

4. Serviciile

5. Mângâierile fizice

Deşi la o primă vedere sfaturile lui Chapman ar putea părea desprinse dintr-o carte de duzină de tipul lui „ştii-că-poţi” să-ţi îmbunătăţeşti şi singur relaţia de cuplu, este extraordinar de benefic într-o căsnicie ca soţii să ştie care sunt cele mai potrivite şi eficace moduri în care îşi pot manifesta afecţiunea şi devotamentul reciproc.

Una dintre problemele de care soţii se vor ciocni cel mai des in viaţa de cuplu este ignoranţa în acest domeniu. Este uimitor cât de mult timp şi energie putem investi în a face nişte lucruri care, credem noi, îi arată persoanei iubite cât de mult o apreciem, pornind de la premisa greşită că ce ne place nouă i-ar plăcea şi ei. Ca pe urmă, să aflăm cu stupoare că soţul sau soţia nu pune atâta preţ pe acele lucruri care ne-ar face nouă plăcere!

Din emisiunea de la radio de azi de dimineaţă mi-am dat seama că unul dintre cele mai mari obstacole în calea fericirii de cuplu este o imagine falsă despre căsnicie care o reduce la nici mai mult nici mai puţin decât un aranjament romantic şi economic mutual satisfăcător între doi indivizi.

Dacă mai multe cupluri căsătorite ar percepe căsătoria ca pe un angajament pe viaţă, neîntrerupt şi exclusiv de a căuta binele celuilalt şi s-ar angaja în viaţa de familie pornind de la această premisă, atunci sunt absolut sigur că societatea însăşi s-ar schimba într-un mod radical.

Vedeţi voi, căsătoria nu se rezumă la un „da” spus în faţa ofiţerului de stare civilă. Ea presupune şi angajament.

În societatea modernă, există o percepţie generală asupra nunţii cum că ar reprezenta sfârşitul a ceva. Nunta nu mai este văzută ca un început al unei relaţii de angajament faţă de o altă persoană absolut unică; ca pe o relaţie complet diferită de orice altă relaţie cu o altă persoană în care ne-am fi putut implica vreodată.

Iar când vin în discuţie subiecte legate de căsnicii fericite, de obicei lumea discută foarte mult despre comunicare, sex şi compatibilitate, dar extrem de puţin despre importanţa recunoaşterii şi asumării unui angajament plin de altruism şi sacrificiu de sine pus în slujba căutării binelui partenerului nostru de viaţă.

Comunicarea, sexul ca la carte şi compatibilitatea sunt toate trei nişte roade care se dezvoltă pe ramurile copacului numit iubire altruistă. Şi totuşi, aceste roade sunt astăzi cel mai des prezentate ca fiind de o mai mare importanţă decât copacul însuşi sau chiar ca putând cumva să apară şi să aibă o existenţă separată de copac.

Aceste realităţi sunt foarte clar manifestate în disponibilitatea şi uşurinţa cu care societatea noastră acordă un acces cât mai facil la divorţ şi în mentalitatea multor oameni care cred că o căsătorie este doar o versiune de coabitare validată social. Apropo, mania divorţurilor a atins aşa nişte culmi încât unele state pun la dispoziţie o procedură de divorţ chiar şi partenerilor de cuplu care nici măcar nu şi-au asumat public vreun angajament reciproc.

Căsnicia nu este doar o simplă loterie şi nu se rezumă doar la a-ţi asuma un angajament verbal în faţa ofiţerului de stare civilă sau a unei feţe bisericeşti. O căsătorie reuşită apare când ne dăm seama că viaţa de cuplu este un angajament de a căuta binele soţului sau al soţiei şi la bine şi la greu în toate situaţiile pe care viaţa ni le va pune înainte.

Aşa că atunci când mai meditaţi asupra iubirii aduceţi-vă aminte că adevărata dragoste începe mereu cu o dorinţă de a căuta binele persoanei iubite.

Aaa, iar dacă sunteţi o persoană căsătorită în căutare de sfaturi practice care să vă ajute să vă menţineţi tare pe poziţii în angajamentul pe care vi l-aţi luat faţă de soţ sau soţie, ia încercaţi să vă retrageţi cinci minute în fiecare zi într-un loc în care să puteţi recapitula şi reflecta în linişte asupra angajamentelor pe care vi le-aţi asumat în ziua nunţii.

Modul în care gândim dă naştere cuvinte şi fapte. Iar cuvintele şi faptele noastre dau naştere la obiceiuri. Aşa că nu cred să existe o metodă mai bună de a vă întări obiceiul de a sta implicat în viaţa de cuplu, decât exerciţiul zilnic de a vă reaminti care a fost adevăratul angajament pe care vi l-aţi asumat faţă de partenerul de viaţă în ziua nunţii voastre.

Traducător: Gabriela Coşereanu

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.