Cântec de leagăn - de Radu Gyr

vineri, 17 octombrie 2014

| | |
foto: Radmila Ostojic (Orthphoto)

Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat şi ultimul lăstun.
Ruginiră plopii şi tufanii
şi din temniţa ce-i surpă anii
nu s-a mai întors tăticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plânge
dezgolindu-şi umărul rănit.
Cade frunza, cade şi se frânge,
orice frunză-i lacrimă de sânge
şi tăticul nu a mai venit.

Nani, nani, mâini de crin plăpânde,
La fereastră păsări plâng şi ploi.
Lupii beznelor rânjesc la pânde,
Ţara-i toată temniţe flămânde
şi tăticu-i dus de lângă noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,
maica stă cu sufletul răpus.
Cine să-ţi mai spuie basmul, cine
să-ţi sărute pleoapele senine ?
Maica plânge şi tăticu-i dus.

L-au svârlit în temniţă duşmanii
pentru sfânta-i lege din străbuni.
Or să-i ningă peste tâmple anii,
să crești mare, puiul mamii, nani,
Neamul şi părinţii să-ţi răzbuni.