10 moduri prin care să educi copiii fără pedepse / Sfaturi pentru părinţi

joi, 14 august 2014

| | |



“Motivul pentru care un copil se va comporta răutăcios sau va face rău e întotdeauna inocent. Câteodată el este jucăuș și libertin iar altădată, când este agresiv sau nervos, este nefericit sau confuz. Cu cât copilul are un comportament mai deranjant, cu atât suferă mai mult și are nevoie de dragostea şi înțelegerea ta. Cu alte cuvinte, nu există comportament rău al copilului. Însă este un copil care face ceea ce poate el mai bine și noi nu-l înțelegem.” – Naomi Aldort

Părinții sunt de multe ori surprinși când aud că eu nu cred în majoritatea lucrurilor pe care noi le interpretăm ca fiind disciplinare (palme, pedepse, pauze în timpul activităților) deoarece împiedică copiii să devină responsabili și să se auto-disciplineze. “Cum va învăța copilul meu cum să se comporte?”, mă întreabă.

Răspunsul meu este că vor învăța ceea ce trăiesc.  Cel mai eficient mod de a educa copiii este de a-i trata la fel cum ne dorim ca ei să-i trateze pe ceilalți: cu înțelegere și compasiune. Când îi lovim, pedepsim sau țipăm, copiii învață să răspundă agresiv.

Până și pauzele din timpul activităților – simbolice abandonului – transmit copiilor mesajul că sunt singuri cu sentimentele lor de frică exact atunci când au mai multă nevoie de noi, mai degrabă decât să fie o ocazie prin care să învețe să-și controleze emoțiile. (Dar sunt susținătoarea intervențiilor, în timpul cărora întrerupem activitatea copilului și stăm să-l ajutăm să proceseze sentimentele care l-au făcut să reacționeze în acel mod.)

Asta nu înseamnă că negam responsabilitatea noastră de a educa copiii prin stabilirea unor limite. Nu alerga în stradă, nu lovi alţi copii, nu face pipi pe covor, nu rupe lalelele vecinului, nu lovi câinele. Dar astea sunt limite, nu pedepse.

Vă întrebați cum va învaţă copilul dumneavoastră să nu repete lucrurile acestea data viitoare, dacă nu-l “disciplinați” atunci când le face? Atunci presupuneţi că trebuie să pedepsim copilul “ca să-l învățăm o lecție.”

De fapt, cercetările arată că dacă îi pedepsim pe copii, ei devin și mai neascultători.  Fiind pedepsit, copilul devine nervos și agresiv. Se încarcă cu adrenalină și începe o luptă,  un conflict sau înghețul hormonilor, și se închid impulsurile raționale și acelea de a colabora.  Copiii uită repede comportamentul “urât” pentru care au fost pedepsiți, chiar și atunci când se gândesc la consecințele emoționale ale faptelor lor săptămâni întregi. Ceea ce învață este să mintă și să evite să fie prinși. Pedepsele ne îndepărtează de copiii noștri și o să avem mai puțină influență asupra lor. Le scade chiar şi coeficientul de inteligență,  deoarece copiii care nu se simt în completă siguranță nu se simt liberi să învețe.  Deși pare simplu, pedeapsa nu este niciodată un mijloc eficient pentru a crește un copil responsabil, politicos și fericit. Îl învață numai lucruri greșite.

Dacă, din contră, putem fi blânzi  și implicați când stabilim limite, copiii noștri vor reflecta la ceea ce au trăit.  Nu se revoltă asupra sfaturilor noastre, așa că se simt implicați și văd efectele lor asupra celorlalți,  deci sunt responsabili și atenți.  Pentru că au avut părinți care le-au modelat regulile auto-emoționale,  au învățat să-și gestioneze sentimentele,  deci propriul comportament. Pentru că au fost acceptați așa cum sunt, au învățat  să-și urmeze pasiunile și se simt motivați să le exploreze.

Deci ce putem face pentru a educa copiii fără pedepse?

1. Controlează-ți propriile sentimente. Așa vor învăța și copiii să și le controleze pe ale lor. Tu ești modelul. Nu acționa când ești supărat.  Dacă nu-ți poți manifesta dragostea față de copilul tău în momentele astea, atunci ce ar face un părinte cu adevărat fantastic pentru copilul său?  Exact asta. Dacă nu poți,  inspiră adânc și așteaptă până te calmezi pentru a discuta problema. Rezistă impulsului de a pedepsi copilul. Este o armă cu două tăișuri.

2. Prețuiește sentimentele. Când copilul tău este plin de adrenalină și duce o luptă hormonală,  nu poate învăța. În loc să-i ții o predică, fă o “Intervenție” în care stai cu copilul  și îl lași să se descarce sub atenta ta supraveghere.  Scopul tău e să creezi un mediu calm pentru supărările copilului.  Exprimându-și emoțiile în prezența unui adult protector,  atent, care îl acceptă așa cum e, copilul va fi ajutat să treacă peste aceste sentimente și va învăța să se calmeze singur și să-și controleze sentimentele într-un final. Nu încerca să te înțelegi cu el în timpul furtunii emoționale. După aceasta, se va simți mult mai bine și mult mai apropiat față de tine și va fi deschis sfaturilor tale când o să-i explici că nu spunem “Taci din gură” ( Pentru că ne sunt rănite sentimentele) sau că nu mințim (Pentru că este tăiată coarda invizibilă care ne conectează sufletele).

3. Amintește-ți cum învață copiii. Să luăm ca exemplu spălatul pe dinți. Începeți când sunt încă mici, arătați-le voi cum se face spălându-vă dinții voștri,  arătați-le că e distractiv, dați-le din ce în ce mai multă responsabilitate și, într-un final, se vor spăla singuri. Același principiu poate fi aplicat pentru a-i învăța să spună  ‘Mulțumesc’,  să își aștepte rândul,  să știe care sunt lucrurile lor, să hrănească animalul de companie,  să își facă temele și multe altele la care vă gândiți. Rutina este neprețuită deoarece asigură  ”temelia” copiilor pentru a învăța lucrurile de bază,  așa cum temelia permite unei clădiri să poată fi construită. Vă puteți supăra că și-au uitat hanoracul din nou, dar țipatul nu-i va ajuta să-și amintească.  ”Temelia”, da.

4. Creează o legătură cu el înainte să-l corectezi și păstreaz-o chiar și atunci când îl educi, pentru a trezi dorința copilului de a se comporta cât mai bine. Amintește-ți : copiii nu sunt ascultători când nu se simt bine cu propria persoană sau nu simt o legătura cu noi.

Coboară la nivelul lui și privește-l în ochi : “Eşti nervos… Spune-mi de ce ai nevoie prin cuvinte,  nu prin mușcături!”
Ia-l în bra
țe : “Ţi-ai dori să te mai joci.. dar este timpul pentru somn!”
Arată-i o privire drăgăstoasa : “E
ști atât de supărat în momentul ăsta…”
Pune-i mâna pe umăr: “
Ți-e frică să îmi spui despre prăjitură…”

5. Stabilește limite, dar fă-o cu empatie. Bineînțeles că trebuie să insiști asupra unor reguli. Dar poți să asculți și părerea copilului.  Când el se simte înțeles,  este mai dispus să accepte limitele.
“Fără mușcături!  Ești furios și supărat,  dar trebuie să i-o spui în cuvinte fratelui tău! ”
“Este timpul să mergem la culcare.  
Știu că ți-ai fi dorit să te joci mai mult…”
“Nu vrei că mami să spună NU, te aud, dar… răspunsul este NU! Nu ne spunem ‘Taci!’ chiar dacă suntem supărați și nervoși. ”
“Indiferent de cât îți este de frică,  am nevoie să-mi spui adevărul”.

6. Amintește-ți că “indisciplina” este o expresie, care cumva ne induce în eroare, a unei nevoi a copilului.
El are un motiv,  chiar dacă ție nu ți se pare unul rezonabil. Se poartă groaznic?  Înăuntru se simte foarte rău.   Are nevoie de mai mult somn, mai mult timp petrecut cu tine, mai puține activități, mai multe ocazii să plângă și să se elibereze de sentimentele supărătoare pe care le înmagazinăm cu toții?  Găsiți nevoia ascunsă și veți elimina indisciplină.

7. Spune DA. Copiii vor face aproape tot ce dorim dacă ne exprimăm dorința cu dragoste.  Găsește o cale prin care să spui DA în loc de NU chiar și atunci când explici o regulă. “DA, este timpul să facem curățenie,  și DA, te voi ajuta, și DA, putem lăsa turnulețul, și DA, poți să te îmbufnezi,  și DA, dacă ne grăbim putem citi o poveste în plus, și DA, o să fie distractiv, și DA, te iubesc, și DA, cum am fost atât de norocos să fiu părintele tău? DA!” Copilul tău îți va răspunde cu aceeași atitudine ca  şi a ta.

8. Stai conectat cu el o anumită perioadă, în fiecare zi. Oprește-ți telefonul,  închide calculatorul și spune-i copilului : “Bine, sunt numai al tău pentru următoarele 20 de minute.  Ce-ar trebui să facem?” Lasă-l pe el să conducă. Viața este plină de umilințe pentru copii, deci măcar pentru aceste 20 de minute prefă-te incompetent și lasă-l să câștige.  Chicotitul îndepărtează frica și anxietatea,  așa că fiți siguri că vă jucați,  chicotiţi, vă prostiți.  Faceți rost de o pernă pentru a vă lovi. Luptați-vă.  Ghemuiţi-vă.  Lăsați-l să spună la ce se gândește,  să se dezlănțuie sau să plângă.  Doar acceptați-i sentimentele. Dar fiți 100% prezent. Copiii care știu că pot avea un timp special în fiecare zi cu părinții înfloresc pentru că au încredere îndeajuns încât să-și exprime orice sentiment și VOR să se comporte frumos.

9. Iartă-te. Nu poți fi un părinte inspirat dacă ai o părere proastă despre tine, așa cum nici copilul tău nu se poate comporta “cum trebuie” dacă nu are o părere bună despre el. Poți întotdeauna să îmbunătățești relația.  Începe astăzi.

10. Când nu merge nimic,  îmbră
țișează-te. Apoi îmbrățișează-ți copilul. Legătura este cel mai bun lucru în parenting.
Greu de crezut? Încearcă săptămâna asta și vezi ce fel de minune ești în stare să faci.

Traducere:  Roxana Machidon
foto: http://www.freedigitalphotos.net
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.