Vedeta australiană care s-a sinucis recunoscuse că depresia i-a apărut în urma unui avort

vineri, 28 februarie 2014

| | | 0 comments



de PETER BAKLINSKI

Săptămâna trecută, Charlotte Dawson, o vedetă australiană de televiziune a fost găsită spânzurată la ea în apartament. Presa internaţională pune sinuciderea ei pe seama atacurilor primite pe reţelele de socializare, dar ea a scris în autobiografia sa că un avort i-a declanşat depresia cu 15 ani în urmă. Aceasta întâmplare tragică vine să confirme mai multe studii care stabiliseră că există o legătură între avort şi depresie. Aflaţi de ce.

„Când m-am întors acasă (după avort), ceva se schimbase. Am simţit o falie. Poate era din cauza hormonilor, dar atunci am simţit boldul a ceea ce acum pot identifica drept prima mea experienţă de depresie”, a scris Charlotte Dawson în autobiografia ei din 2012, Air Kiss & Tell.

Australienii au fost şocaţi să afle de sinuciderea acestei femei faimoase pentru frumuseţea sa. Cu numai câteva ore înainte ca un agent imobiliar să-i descopere cadavrul, Dawson apăruse la emisiunea pe care o prezenta calmă, reculeasă, menţinându-se fără probleme pe val. Cu toate acestea, nu se bănuieşte nimic necurat la mijloc. 

Povestea vedetei de televiziune australiene este una de pierdere tragică, trădare şi depresie. Ea s-a căsătorit cu înotătorul olimpic Scott Miller în 1999, la un an înainte de Olimpiada de Vară de la Sydney. Cuplul era considerat unul dintre cele mai strălucitoare din lumea mondenă la momentul respectiv.
Charlotte Dawson a rămas curând după aceea însărcinată cu primul – şi ultimul – ei copil.

„Ştiam că sunt gravidă. Nu a trebuit să fac testul, pur şi simplu simţeam. A fost cel mai minunat şi deopotrivă îngrozitor sentiment, iar testul mi-a confirmat bănuielile”, scrie vedeta în volumul autobiografic citat. „Urma să avem un copil. Chiar urma să devin mamă. Dacă aş mai fi avut loc în burtă şi pentru fluturi, probabil că i-aş fi simţit…”

Dar soţul ei, Scott Miller, nu a văzut cu ochi buni sarcina, pentru că bebeluşul urma să se nască în preajma Olimpiadei de Vară.

„Am simţit ezitarea lui Scott. Mi-ar fi venit sorocul chiar în timpul Jocurilor Olimpice din 2000 şi asta îl îngrijora. Tot ce făcuse până atunci fusese să se pregătească pentru acest moment şi nu-şi putea permite să lase ceva să-i stea în cale, aşa că s-a luat decizia de a renun’a la copil şi să încercăm mai târziu.”

„Cine are nevoie de un fetus în creştere când e pusă la bătaie o medalie de aur, nu?”, remarcă amar vedeta în cartea sa. 

Dar ea nu s-a putut împăca cu această decizie. Îşi dădea seama că nu-şi mai era fidelă sieşi ca femeie şi ca mamă ce purta o nouă viaţă.

„Eram foarte zbuciumată. Voiam copilul. Cât să mai aşteptăm? Ce îmi garanta că aveam să mai rămân vreodată gravidă? Desigur, am acceptat fără discuţie că Olimpiada era pe primul loc în priorităţile lui Scott – îmi spusese asta şi el şi o mulţime de alte persoane care aveau interes direct.”

Lucrurile s-au deteriorat şi mai mult după ce soţul ei a refuzat să stea cu ea pe parcursul procedurii.

„Scott m-a dus la o clinică locală, dar nu a putut rezista în atmosfera de acolo, aşa că a plecat şi m-a lăsat singură. Nu eram fericită cu decizia pe care o luasem, dar încercam să nu arăt cât de distrusă eram din punct de vedere emoţional, pentru că Scott trebuia să se poată concentra. Tot încercam să mă gândesc la copil ca la o inconvenienţă, ca la un strănut în mijlocul emisiei. Dar era greu.”

La clinică, Dawson avea sentimente amestecate.

„Apoi a trebuit să mă împac cu responsabilitatea personală pentru faptul că am cerut avortul. Oare trebuia să mă simt vinovată? Să-mi fie ruşine? Nu eram deloc o întruchipare a ideii de maternitate ca perioadă fericită şi lipsită de complicaţii…”, mai scrie ea.

„M-am gândit că aş putea ajunge o femeie fără copii, ceea ce mi se părea frustrant şi demoralizant, fiindcă îmi doream foarte mult să fiu mamă. Dacă nu aveam să mai pot face alt copil? Dacă sacrificându-mi această şansă nu aveam să mai primesc o alta?”

Aşadar, pentru Charlotte Dawson, avortul nu a fost deloc experienţa eliberatoare, de împlinire personală, pe care o propovăduiesc avocaţii avortului.

După această pierdere, vedeta a încercat să se concentreze pe ceea ce îi mai rămăsese: „A fost o perioadă oribilă, tristă pentru mine, dar trebuia să-mi reamintesc mie însămi de ceea ce îmi mai rămăsese bun în viaţă. Aveam un soţ şi ne construiam împreună un cămin şi o viaţă. Eu îmi doream acel copil, dar poate că îmi dorisem prea mult, iar avortul a fost compromisul necesar, deoarece nu le poţi avea pe toate”, scria ea.

„Oricât aş fi bravat şi oricât mi-aş fi spus că făcusem ceea ce trebuia, a fost o perioadă sfâşietoare.”

După ce s-a întors de la clinică, realitatea lucrului împlinit s-a întors asupra ei în toată gravitatea sa.

“…ceva se schimbase. Am simţit o falie. Poate era din cauza hormonilor, dar atunci am simţit boldul a ceea ce acum pot identifica drept prima mea experienţă de depresie”

„Poate că ar fi trebuit să cumpăr chiar atunci o canapea specială pe care să-l invit să stea pe bau-baul depresiei, care de atâtea ori m-a vizitat de atunci încoace. Măcar să fi avut pe ce să şadă, nemernicul!”, scrie vedeta.

Sacrificiul pe care ea l-a făcut pe altarul carierei olimpice a soţului nici măcar nu a dat roade. Chiar în perioada respectivă au apărut nişte înregistrări în care Miller era filmat înşelând-o cu o înotătoare. A mai fost filmat şi în timp ce se dopa, ca să-şi mărească performanţele. Nici măcar nu a ajuns să participe la Jocurile Olimpice.

Vestea despre trădarea soţului a contribuit şi mai mult la starea cumplită în care se găsea Charlotte Dawson.

„Dacă după avort am început să am episoade de depresie, şocul acestei veşti, la numai şase luni după căsătorie, a fost prea mult. Ceva s-a rupt iremediabil în mine în duminica aceea şi nimic nu a mai fost ca înainte”, continuă autoarea.

„Eram terminată, dar trebuia să mă prefac că totul e în regulă la muncă şi în angajamentele sociale pe care le aveam, în timp ce lumea mă vorbea pe la spate…”

„Atunci am învăţat nobila artă a înecării amarului în vedre de vin.”

Jill Stanek, activistă pentru dreptul la viaţă, a calificat povestea lui Charlotte drept o tragedie. „Iar cei vinovaţi sunt apărătorii avortului. Ei cer mereu acces facil la avort, fără să sublinieze efectele acestuia – într-atât, încât refuză cu totul să recunoască existenţa depresiei post-avort, care le incapacitează pe cele care trec printr-o astfel de procedură”, scrie Jill Stanek pe blogul ei.

Kevin Burke, membru fondator al misiunii Rachael’s Vineyard, care ajută la reabilitarea celor afectaţi de avort, a declarat pentru LifeSiteNews.com că ideologia avortului a făcut-o pe Dawson „să-şi calce pe inimă”. El a mai adăugat: „E revoltător că feminismul susţine că cel mai important este dreptul femeii de a alege. Dar, în cazul avortului lui Charlotte Dawson, se vede clar cum ea a fost îndemnată să gândească altfel decât îi spunea inima şi să nu facă cel mai bun lucru pentru ea din punct de vedere emoţional Ea nu a avut nimic de spus în întreaga situaţie. Iar avortul a pus-o în poziţia de a-şi sacrifica cel mai bun lucru pentru ea ca femeie şi mamă, în favoarea carierei soţului”.

Kevin Burke, lucrează cu respectiva organizaţie de recuperare post-avort de 15 ani şi spune că poveştile ca cea a respectivei vedete sunt obişnuite în rândul femeilor care fac avort: „Ele simt o presiune uriaşă dacă sarcina nu este acceptată de soţ. Şi se tem de resentimentele lui”.

El crede că dacă măcar o singură persoană ar fi susţinut-o pe vedetă în dorinţa ei de a păstra copilul, sfârşitul ar fi fost cu totul altul: „Gândiţi-vă ce posibilităţi s-ar fi deschis pentru viaţa ei şi cum s-ar fi schimbat lucrurile. Ar fi născut copilul. Ar fi evitat depresia. Poate că şi cuplul lor ar fi evoluat altfel. Avortul este un atac la adresa tuturor acestor posibilităţi”.

Burke a mai arătat că există o legătură între avort şi depresie şi avort, confirmată de numeroase studii.

O cercetare din 2012 pe un grup de chinezoaice care făcuseră avort, intitulat „Impactul avortului prealabil asupra simptomelor de anxietate şi depresie într-o sarcină ulterioară: Date dintr-un studiu de cohortă realizat pe un eşantion de populaţie în China”, a descoperit o corelaţie între avortul indus şi depresie în rândul femeilor gravide.

Un studiu din 2008 al Universităţii Oslo din Norvegia, intitulat „Avortul şi depresia: Un studiu longitudinal de populaţie în rândul femeilor tinere”, a descoperit că tinerele adulte care făcuseră avort prezentau un risc mai mare de depresie.

Alt studiu, mai vechi, din 2003, publicat în Medical Science Monitor sub titlul „Depresia asociată cu avortul şi naşterea” arată că o analiză longitudinală pe termen lung a unui eşantion reprezentativ la nivel naţional a descoperit că femeile cu antecedente de avort se confruntă cu risc semnificativ mai mare de depresie clinică decât femeile care au născut.

Burke sugerează ca avortul declanşează o traumă la femei, deoarece, în forul ei interior aceasta ştie că ea curmă viaţa altei persoane, iar acea persoană e chiar copilul ei. 

„În centrul suferinţei post-avort de găseşte faptul că ea a contribuit la moartea propriului copil. Ea este îndurerată de pierderea copilului, iar inima mamei este profund rănită de rolul pe care l-a jucat în moartea copilului ei”.

Kevin Burke mai spune că multe femei se luptă cu durerea pierderii prefăcându-se: fie se aruncă în braţele drogurilor, ale alcoolului, ale promiscuităţii – toate zadarnice când vine vorba de potolirea durerii. El arată astfel că abuzul de alcool prin care s-a consolat Charlotte Dawson este „un mecanism foarte obişnuit de apărare împotriva problemelor apărute după un avort”.

„Nu poţi scăpa de suferinţă negând-o, ci găsind un loc unde să te poţi aduna pentru a te căi şi a-ţi jeli pierderea.”

De aceea, Kevin Burke şi soţia sa, Theresa, au contribuit la înfiinţarea organizaţiei Rachel’s Vineyard, un demers original care le oferă un astfel de loc femeilor ce vor să se retragă departe de lume la sfârşit de săptămână şi să încerce să se vindece după un avort.

„Programul nostru le oferă femeilor ocazia de a se gândi la experienţa avortului, pentru a-şi da seama în ce fel le-a afectat aceasta în trecut şi încă la mai afectează în prezent. Le ajută să recunoască sentimentele conflictuale cu care foarte multe se luptă după un avort”, se explică pe site-ul organizaţiei.

Burke spune că povestea lui Charlotte Dawson nu trebuie să se mai repete. „Criminal” – este singurul cuvânt care îi vine în minte pentru a descrie felul în care vedeta a fost abandonată de toţi: „Este criminal să nu le furnizezi femeilor toate informaţiile când trebuie să ia astfel de decizii în deplină cunoştinţă a consecinţelor alegerii pe care o fac.

„Este criminal şi felul în care presa de mainstream ambalează totul în rama unui episod de hărţuire online. Acesta este un element în cazul ei, dar chestiunea principală este pierderea suferită prin avort. Este criminal, deoarece, dacă ar fi fost vorba de o cu totul altă chestiune – abuz sexual, lupta cu probleme de identitate sexuală, abuz în familie – putem fi siguri că presa ar fi duduit şi s-ar fi grăbit să educe publicul în chestiunea respectivă. Dar, când vine vorba de avort, dreptul la avort este mai important decât sănătatea şi chiar decât viaţa femeilor. Presa centrală luptă un război murdar de partea industriei avorturilor. Şi aceasta este criminal”.

Însă, în ciuda faptului că presa încearcă să vâre sub preş legătura dintre avort şi depresie, Charlotte Dawson însăşi a mărturisit felul în care a devastat-o „alegerea” făcută: „Eram deprimată praf. Eram singură, rănită şi nefericită”.

Traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar putea interesa şi:

Avortul și sinuciderea : sumbrele statistici


Dezinformare şi naivitate în privinţa avortului şi a sănătăţii mintale


Avortul are urmări psihice


O scrisoare deschisă către femeile care au făcut avort


O viață nouă


Consilierea în criza de sarcină – Memoriu depus la Parlament pentru susţinerea legii de către Asociaţia Medicilor Creştini din România


Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 2 / “Mi-am ucis doi copii: au trecut 15 ani și nu vreau să mai ascund asta” – istoria Katrinei Fernandez


Mari părinţi duhovniceşti despre avort – Stareţul Efrem Filotheitul: „Vindecarea necesită o pocăinţă adâncă”


Mărturisire după un avort: Îmi doresc ca avortul să fi fost ilegal!


Dezbaterea legii privind consilierea în criză de sarcină – 18 aprilie 2012

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

1 martie ne găseşte la librărie ~ Lansare de volum, Fundaţia Gândul Aprins

| | | 0 comments

Film documentar: Icoana bizantină - Tradiţie şi mondenitate

| | | 0 comments

Arizona: Proprietarii de afaceri nu vor avea dreptul să-şi refuze clienţii pe motiv de obiecţie de conştiinţă

| | | 0 comments




Arizona, Statele Unite, 27 februarie 2014

După presiuni politice şi din partea comunităţii de afaceri, Jan Brewer, guvernatorul statului Arizona, a refuzat să promulge o lege votată de corpul legislativ, care le-ar fi permis proprietarilor de afaceri să refuze comenzi de la clienţi datorită obiecţiei de conştiinţă.

Scrisoarea ei de argumentare precizează că proiectul, un amendament la legea federală a libertăţii religioase, se baza pe precedente din alte state, în timp ce în Arizona nu au existat astfel de probleme. Ea a adăugat că formularea prea generală putea lăsa loc interpretărilor abuzive şi a adăugat că cei din comunitatea de afaceri se opuneau legii.

Chiar şi unii membri ai congresului care au votat pentru lege şi-au schimbat părerea, a precizat guvernatorul, care iniţial se pronunţase în favoarea proiectului.

Totuşi, nu toată comunitatea de afaceri s-a împotrivit legii. Dar activiştii pentru drepturile persoanelor LGBT, care sunt foarte agresivi, le-au pus pumnul în gură. De exemplu, un afacerist din Gilbert, Arizona, care şi-a exprimat sprijinul pentru lege a primit numeroase emailuri prin care era ameninţat cu moartea el şi copiii săi, arată afdmedia.org.

Presa locală şi naţională s-a năpustit să desfiinţeze respectivul demers legislativ. The New York Times l-a calificat drept „permis de discriminare” şi „legalizarea prejudecăţilor anti-gay”.

La rândul ei, revista online The Week a declarat că acesta „ameninţă să transforme creştinismul într-o chestiune josnică şi intolerantă” şi că „nu e nimic creştin în legea anti-gay din Arizona”.

Dar realitatea e chiar pe dos faţă de aceste reprezentări din presă: nu este nimic anti-gay în legea astfel etichetată. Ea era de fapt un amendament la Religious Freedom Restoration Act (RFRA), o lege care apără persoanele care se simt constrânse în libertatea lor religioasă de altă lege cu aplicabilitate generală.

Noul proiect din Arizona avea doar două pagini şi consta dintr-o clarificare la legea libertăţii religioase: stipula că termenul de „persoană” să includă şi persoanele juridice şi că legea se aplică şi în cazurile în care constrângerea libertăţii religioase vine şi din alte direcţii decât dinspre o lege federală (de exemplu, dinspre o agenţie anti-discriminare).

Câţiva jurişti specializaţi în apărarea libertăţii religioase, care au puncte de vedere diverse faţă de căsătoria gay, i-au trimis guvernatoarei din Arizona o scrisoare prin care îi explică faptul că acest proiect de lege a fost „distorsionat în mod strident” de critici. Ei au arătat că 18 state americane au astfel de amendamente, iar alte zece au introdus în legile lor precizări similare.

Practic, spun experţii, acestea obligă „guvernul, să ofere o justificare riguroasă înainte de a constrânge exercitarea convingerilor religioase ale unei persoane”. Proiectul de lege nu îşi propunea decât să extindă prevederile respective şi în cazul persoanelor juridice şi al cazurilor în care constrângerea nu venea direct dinspre o lege federală. Nu era vorba de schimbări radicale, ci de precizări în spiritul legii.

Scopul nu era să le permită persoanelor să facă orice în numele religiei, ci să le permită să se apere în cazul în care sunt chemate în judecată din motive care le constrâng libertatea religioasă şi care nu pot fi justificate ca absolut necesare în interesul statului.

Aceste dezbateri şi proiecte legislative (există unul similar adoptat în statul Kansas) au apărut după ce mai multe state au legiferat căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi unii furnizori de servicii au refuzat să lucreze la nunţile gay pe motive de conştiinţă. O firmă de fotografie de nuntă din New Mexico a refuzat oferta de lucru la nunta unui cuplu gay. O florărie din Washington a refuzat să furnizeze flori pentru un eveniment similar. Iar o cofetărie din Oregon nu a vrut să facă tortul de nuntă pentru căsătoria unui cuplu de acelaşi sex.

Evident că, în afară de aceştia, sunt o mulţime de alte firme care abia aşteaptă să le ia banii persoanelor gay pentru astfel de servicii, deoarece aceste nunţi contribuie la dezvoltarea pieţei de profil.

Un comentator de la Revista Politico arată că dezbaterea din jurul legii eşuate s-a concentrat pe o falsă problemă. Întrebarea nu ar fi fost dacă ar trebui să li se refuze astfel de servicii cuplurilor de acelaşi sex, ci dacă guvernul ar trebui să îi oblige pe furnizori să NU refuze pe motive de conştiinţă.

Dar se pare că opozanţii libertăţii religioase au probleme nu cu legea în sine, ci cu ideea că există oameni care încă mai au obiecţii morale faţă de homosexualitate şi de căsătoria gay. Apărătorii drepturilor persoanelor de acelaşi sex nu practică deloc toleranţa pe care o cer din partea celorlalţi, comentează acelaşi editorialist de la revista Politico.com.

Cu riscul de a-şi atrage şi el o furtună mediatică, congresmenul de Arizona Trent Franks a emis următoarea declaraţie:

„Ar trebui să ne dea de gândit faptul că mulţi bărbaţi şi femei au murit în întuneric pentru ca americanii să se poată bucura de lumina libertăţii religioase. Aceia s-au sacrificat pentru că au ştiut că libertatea religioasă este piatra de temelie a tuturor celorlalte libertăţi. Scopul iniţiatorilor proiectului de lege 1062 era să ofere protecţie împotriva eforturilor conjugate ale stângiştilor secularişti de a eradica libertatea religioasă din America, aşa cum au reuşit în multe alte părţi ale lumii. În loc să se angajeze într-o dezbatere cinstită despre textul proiectului de lege, a aplicabilităţii şi efectului său, stânga secularistă a recurs la inundarea spaţiului public cu distorsiuni grosolane, intimidări politice şi şantaj economic”.

„În America, orice persoană are dreptul la libertate religioasă şi la libera ei exprimare conform Primului Amendament, atâta timp cât nu neagă drepturile constituţionale ale altcuiva. Adevărata toleranţă nu înseamnă eradicarea diferenţelor, ci obligaţia fiecăruia dintre noi, ca membri ai familiei umane, de a fi buni şi respectuoşi unul faţă de celălalt, în ciuda acestor diferenţe”,  a mai declarat pe pagina sa oficială, politicianul citat.

 Prelucrare şi traducere: Ştefana Totorcea

Te-ar putea interesa şi:

Statele Unite: De ce libertatea religioasă are nevoie de mai multă protecţie?

Un grup de jurişti homosexuali din Massachusetts cere în justiţie ca o şcoală catolică să fie obligată să angajeze un bărbat „căsătorit” cu alt bărbat – în pofida refuzului acesteia

De ce, brusc, drepturile creştinilor au devenit mai puțin importante decât cele ale homosexualilor?

Curtea Supremă din New Mexico: fotografii creștini sunt obligați să accepte fotografierea „căsătoriilor” homosexuale

O agenție scoțiană de adopții este amenințată cu închiderea pentru că nu oferă copii spre adopții homosexualilor / Cea mai tânără dictatură (4)

Cele 6 căi prin care activiştii homosexuali manipulează opinia publică

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  


Comunicat al Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi despre avort și Gheronda Iosíf

miercuri, 26 februarie 2014

| | | 0 comments



Fericitul întru pomenire Gheronda Iosíf, care a fost un adevărat monah, atât prin învățăturile sale, cât mai ales prin pilda sa, ne-a învățat să îndurăm în tăcere și smerenie orice ispită și orice defăimare și calomnie venită asupra noastră. Când însă defăimarea privește credința noastră ortodoxă, atunci suntem datori să răspundem că nu suntem nici eretici și nici nu vom deveni, prin Harul lui Hristos.

Cu acest gând, suntem nevoiți să răspundem la zvonurile care au circulat pe internet, dar, din păcate, și în periodicul unei organizații creștine cu privire la o așa-zisă învățătură a deja răposatului nostru Gheronda Iosíf Monahul legată de subiectul avorturilor și a ”configurării” sau nu a embrionului.

La început nu am dat importanță acestui fapt și până acum nu am răspuns, pentru că nu recunoaștem că această înregistrare audio este autentică și că acela care vorbește este pururea pomenitul nostru Gheronda. Știm că în ziua de azi se pot face multe falsificări și contrafaceri prin mijloacele tehnologiei, iar pe de altă parte, noi, care am trăit alături de Gheronda 30 de ani la rând, niciodată nu l-am auzit să învețe ceea ce se afirmă în înregistrarea care circulă. Așadar, ne îndoim de autenticitatea casetei și de faptul că acela care vorbește este chiar Gheronda Iosíf.

Fericitul întru pomenire Stareț al nostru, deși îi învăța pe duhovnicii mănăstirii noastre să fie înțelegători cu oamenii care se spovedeau la ei, dimpotrivă, în ce privește păcatul avortului, ne dădea porunci categorice să fim neînduplecați și să dăm canoane aspre, ca să se pocăiască  cei care au săvârșit acest cumplit păcat și să devină mai înțelepți și mai atenți, atât ei înșiși, cât și cei care auzeau despre ei.

Suntem martori ai faptului că odată, când a auzit că o tânără pe care o cunoștea se afla pe punctul de a face un avort fiind însărcinată în două luni, Gheronda a ieșit îndată din Sfântul Munte și, în ciuda vârstei sale și a problemelor de sănătate pe care le avea, s-a dus în Atena special pentru această întâlnire, ca să o împiedice pe orice cale de la a săvârși acest păcat cumplit.

De altfel, el însuși întreținea și ajuta din prisosul obștii noastre, chiar și pe vremea când eram foarte săraci, la Nea Skíti, familii cu mulți copii și învăța despre binecuvântarea armoniei în familie și a nașterii de prunci. Este foarte limpede că unii doresc să terfelească persoana fericitului întru pomenire Părintele nostru, care se află deja ”în mâinile lui Dumnezeu”. Starețul nostru, deși, omenește vorbind, nu a avut șansa de a beneficia aproape de nici o instruire școlară și nu a citit multe cărți, pentru că de tânăr a dus o viață de nevoință alături de Preacuviosul său Gheronda Iosíf Isihastul, cu toate acestea ne învăța neînșelat cuvântul lui Dumnezeu și tainele vieții în Hristos, potrivit totdeauna cu învățătura Bisericii noastre ortodoxe.

Regretăm și faptul că prin calomnia aceasta unii intenționează să îl prezinte ca eretic și înșelat, dar cu toții știm că sfânt nu este cel infailibil, nici cel lipsit de păcat, pentru că infailibil și lipsit de păcat este doar Domnul nostru Iisus Hristos, ci sfânt este omul care se pocăiește cu adevărat și urmează vieții lui Hristos, nevoindu-se să țină sfintele Lui porunci în Biserică și pentru Biserica Lui.

Chiar și dacă un Sfânt exprimă o învățătură greșită, el nu este osândit, dacă nu este mai întâi cercetat și nu își recunoaște greșeala și apoi își corectează învățătura. Confruntându-ne cu acest fapt, anume că unii vor să înfățișeze, prin mijloace îndoielnice și necredibile, un om al lui Dumnezeu, deja trecut la cele veșnice, ca fiind rău învățător și căzut de la credința adevărată, considerăm că cel mai puțin lucru pe care îl putem spune este că deplângem păgubirea pe care o provoacă sufletelor lor, dar și sufletelor fraților noștri, care cred cu ușurință tot ce aud și se smintesc ușor.

Noi, încercând după săracele noastre puteri să urmăm învățăturile cinstitului nostru părinte, ne luptăm să păstrăm nefalsificată credința noastă și să primim câte a învățat și a rânduit ca dogmă Biserica noastră ortodoxă de-a lungul veacurilor.

Fericitul întru pomenire Gheronda Iosíf se află deja înaintea singurului Judecător drept și adevărat.

Bunul Dumnezeu să dea iertare tuturor celor care judecăm și cu ușurință osândim pe fratele nostru, pentru că lucrul acesta este nociv pentru sufletul nostru și, în cele din urmă, nu doar pe noi înșine ne păgubim, dar rănim și Trupul Hristosului nostru, adică Sfânta Lui Biserică.

Cu multă dragoste în Hristos,

Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi

Sursă: Pemptousia

Speranţele unei atlete olimpice se năruie după ce inelul contraceptiv îi provoacă cheaguri masive de sânge

marți, 25 februarie 2014

| | | 0 comments



de Steven Ertelt

Megan Henry se număra printre primele cinci sportive americane la skeleton, un sport de iarnă care se practică pe o pârtie de gheaţă, cu o sanie pe care sportivul stă cu faţa în jos, ghidând-o prin mişcările corpului, la o viteză ce poate atinge şi 136 km/h.

Dar, când încerca să se califice pentru Olimpiadă, o problemă cu inelul contraceptiv NuvaRing i-a năruit lui Megan speranţele şi aproape că i-a luat viaţa.

În decembrie 2012, la 10 zile după ce a început să folosească respectivul dispozitiv contraceptiv, a început să respire greu. În cele din urmă, problema a devenit atât de gravă, încât abia dacă mai putea vorbi, deşi medicii nu găseau cauza. În cele din urmă, unul dintre ei a trimis-o la camera de urgenţă după ce şi-a dat seama că NuvaRing îi produsese tromboză (cheaguri masive de sânge).

„Mi-a răsturnat lumea cu susul în jos. Respiram atât de greu, încât mi-aş fi putut pierde viaţa. Mi-au spus că aveam cheaguri multiple de sânge în ambii plămâni. Arătau ca nişte vopsea aruncată la întâmplare, erau cheaguri peste tot”, a povestit atleta pentru televiziunea EyeWitness News.

A stat 10 zile în spital, aflând că aspiraţia sa la aurul olimpic avea să rămână un vis îndepărtat. A trebuit să întrerupă antrenamentele pentru un an şi a rămas cu sechele pe termen lung: „Dacă ar fi să-mi întemeiez o familie, aş avea sarcină cu risc major. Există pericolul să fac cheaguri şi copilul la fel, mă sperie numai să mă gândesc”, spune sportiva.

Ea declară că s-a alăturat altor 3.800 de persoane într-un proces colectiv intentat companiei farmaceutice Merck, deoarece unii dintre ei spun că şi-au pierdut fiicele după ce acestea au folosit NuvaRing şi au făcut tromboză, exact la fel ca Megan Henry. 

În februarie 2014, Merck s-a arătat dispusă să plătească 100 de milioane de dolari despăgubiri dacă 95% dintre ei renunţă la proces.

Deşi a ratat Olimpiada de la Soci, Megan se va antrena pentru cea de la Pyeongchang, din Coreea de Sud.

Între timp, va lupta în continuare pentru dreptul femeilor de a şti ce riscă atunci când folosesc un contraceptiv. Când a încercat să afle cauza problemelor ei, a trebuit să fie consultată de cinci doctori.

„Dacă îl ascultam pe primul, nu mai eram aici să vă vorbesc”, spune tânăra. Ea acuză că riscul de tromboză e mult mai ridicat decât cel anunţat de compania producătoare a inelului contraceptiv NuvaRing.

Într-un comunicat făcut public de Merck, compania spune: „Există dovezi substanţiale care susţin siguranţa şi eficacitatea NuvaRing… Deşi există un risc foarte mic de formare de cheaguri de sânge la folosirea NuvaRing sau a oricărui alt contraceptiv bazat pe o combinaţie de hormoni, acest risc e mult mai mic decât cel din timpul sarcinii şi al perioadei post-natale. În plus, toate contraceptivele bazate pe combinaţii de hormoni produse în SUA, printre care şi NuvaRing, sunt inscripţionate cu o casetă care conţine un avertisment legat de incidente cardiovasculare majore, mai ales în cazul fumătoarelor”.

Ce înţelegem de aici?

1.      Că orice sarcină e mult mai periculoasă decât folosirea contraceptivelor bazate pe o combinaţie de hormoni
2.      Că sportiva era fumătoare

Cum? N-am înţeles bine? Se poate. Logica ne mai joacă şi nouă feste uneori.

Traducere: Ştefana Totorcea



Te-ar mai putea interesa:

Marea Britanie: două treimi din femeile care fac avort foloseau contraceptive în momentul concepţiei

Contracepţia de urgenţă creşte rata apariţiei bolilor cu transmitere sexuală dar nu reduce numărul avorturilor

Un nou studiu dezvăluie că anticoncepţionalele pot provoca pierderea vederii

O tânără de 18 ani orbește parțial după 2 ani de medicație cu pilule contraceptive Yasmin

Cum se poate dovedi că metodele contraceptive nu sunt o bună alegere?

Pr. Nicolae Tănase-Anticoncepţionalele

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com