Sarcina reprezintă rugămintea lui Dumnezeu pentru ca noi să avem grijă de micul om pe care El l-a creat

joi, 12 decembrie 2013

| | |



Preşedinta fundaţiei „Familia şi copilăria” vobeşte despre motivele pentru care femeile avortează.

„Iniţial, când am început să-i consiliem pe cei care se deciseseră pentru avort, ne gândeam: imediat ce o să le arătăm copilul pe care îl poartă, totul se va schimba – căci ei pur şi simplu nu cunosc faptul că putem vorbi deja despre un om!” – ne spune Svetlana Rudneva, preşedinta fundaţiei de binefacere „Familia şi copilăria”.

„Aceste persoane fuseseră convinse, mai întâi de profesorii din şcoală şi apoi de doctori la consultaţii, că acolo se găseşte un cheag de sânge sau un mormoloc. Noi le spuneam: Uitaţi! Priviţi inimioara cum bate!, dar drept răspuns iarăşi auzeam: Da, dar… eu am alte planuri. Adică, ştiau că există, dar refuzau să creadă în acest copil.”

Soţul

Ea plânge de fiecare dată când îşi aminteşte cum soţul, un tânăr rezident de succes la una din universităţile din capitală, panicându-se a spus: „Ce vorbeşti, avem toată viaţa înainte. Acum trebuie să ne finalizăm studiile, să ne punem pe picioarele noastre. Locuinţă nu avem. Fă avort. Toţi în jur aşa procedează. Chiar şi prietenele tale”.

Îşi amintea cum prietenele ei se mirau de toate frământările ei şi, mai ales, nu înţelegeau de ce, brusc, îşi face atâtea procese de conştiinţă. Ulterior, când săptămâna de presiune, de umilinţe şi de jigniri din partea familiei a luat sfârşit (acesta a fost suportul părintesc şi conjugal de care a avut parte), şi-a amintit iar de viaţa pe care putea să o dăruiască. Suferinţa i-a adus copiii şi mai mult în gând. La care maternitate? La care doctor pediatru? Eu nici măcar un manual nu mai am puterea să deschid”.  

Pe fişa pacientei aceste câmpuri au rămas necompletate.

Svetlana Rudneva a auzit istoria Irinei chiar de la ea, pe vremea când lucra la colegiul medical unde fata învăţa. Irina a regretat că nu a ştiut de programul social-psihologic care sprijină femeile însărcinate, nu a ştiut despre telefonul de încredere referitor la criza unei sarcini neprogramate (8-800-100-44-55) valabil pe tot teritoriul Rusiei. În acel moment, ea, fata din capitală cu perspectivele unei cariere frumoase, convinsă de către rude că sarcina nu a venit la momentul potrivit, avea nevoie ca măcar o singură persoană din această lume să o sprijine.

În concluzie, luni întregi nu a putut depăşi depresia post-avort. Şi-a pierdut încrederea în soţul cu acordul căruia şi-au pierdut copilul.

Fete ca Irina, care nu au putut să-şi apere dreptul de a deveni mame, sunt sute de mii. Conform statisticilor oficiale, zilnic în Rusia se fac 1.700.000 de avorturi. Ţara noastră este lider absolut la acest capitol.

Liberul arbitru

Mişcările „Pro-choice” (pentru dreptul de a alege al femeii) şi „Pro-life” (pentru dreptul la viaţă al copilului) au aproximativ acelaşi număr de adepţi în Vest – povesteşte Svetlana – şi femeia poate să aleagă cui să se adreseze după ajutor. În Rusia, dreptul de a alege este doar la nivel declarativ. În practică, se pare că femeia nu prea are ce să aleagă, pentru că în preajmă sunt foarte mulţi „susţinători”, chiar şi dintre cei care au câştiguri financiare de pe urma avorturilor. Astfel, ei toţi îi propun să scape uşor şi rapid de „problemă”. Chiar şi persoanele din generaţiile mai mari trăiesc în continuare având convingerea că avortul este ceva normal. Chiar şi statul care sprijină femeia plătindu-i operaţia şi cheltuielile de spitalizare. Chiar şi medicii care nu o informează pe femeie despre urmările înfiorătoare pe care un avort le implică.

Cu ajutorul serviciilor noastre noi încercăm să suplinim deficitul de sprijin maternal şi să nu lăsăm femeia să facă avort din cauza singurătăţii sau a lipsei de ajutor. Avem o echipa întreagă care lucrează cu femeia însărcinată: psiholog, asistent social, doctor, jurist. Oferim consultaţii în secţiile maternităţilor unde femeile vin şi se înscriu pe lista întreruperilor de sarcină. De multe ori avem numai câteva minute la dispoziţie şi nişte cuvinte confuze ale pacientei pentru ca, fără a o judeca, să o ajutăm să vadă şi alt drum.

Când copilul va creşte, femeia privindu-l se va îngrozi la gândul că a stat cândva la îndoială şi în faţa unei alegeri. Acum ea este o mamă fericită.

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” – spune apostolul.  

Pentru ca femeii să nu i se pară imposibile greutăţile legate de apariţia copilului este important ca şi pe ea măcar pentru o perioadă cineva să o susţină.

La sfârşitul studiilor mi s-a făcut propunerea să lucrez în această sfera care militează pentru viaţă. Eu am terminat filozofia, apoi asistenţă socială în cadrul Universităţii ortodoxe Sfântul Tihon.

Plănuiam să mă ocup cu filozofia rusească. În acel moment în Rusia nu era nici un program care să sprijine femeile însărcinate, doar nişte activităţi informative. Mi-a fost clar atunci că este necesară înfiinţarea unei fundaţii şi organizarea unor servicii speciale. Astfel, gravidele noastre scumpe au putut primi sprijinul de care aveau nevoie şi au păstrat copiii.

Din acel moment nu m-am mai putut opri – râde Svetlana – îmi place mult când se nasc copiii.

Orice sarcină, chiar şi cea planificată şi dorită, din punct de vedere psihologic, se poate transforma într-o criză. În primul rând femeia trebuie să-şi revadă planurile de viitor, să discute evenimentul cu cei din preajmă, să-şi schimbe multe în viaţă sa. Trebuie să fii gata să renunţi la multe şi chiar să accepţi sacrificiile.

Chiar dacă femeia spune: eu am decis totul, avortez”, până în ultima secundă gândurile ei sunt ambivalente. În adâncul sufletului ea continuă să se frământe. Se întâmplă ca femeile să renunţe la avort chiar din scaunul ginecologic, cu câteva minute înainte de a fi anesteziate.

Această decizie inexplicabilă de a avorta, contrară naturii şi însăşi vieţii, din păcate rămâne pentru homo socialis. Alegerea este dificilă şi chinuitoare.

Am cincisprezece ani. Sunt însărcinată

Acum am lucrare de control, voi scrie peste o oră” – fata de cincisprezece ani se înscrie la psiholog chiar de pe banca şcolii. Se întâlneşte cu un băiat de cinci luni şi este a patra lună consecutiv când înghite pastila de urgenţă. Nu mulţi dintre adolescenţi ştiu că o astfel de pastilă poate dauna grav sănătăţii unei femei, mai ales dacă se administrează la o vârstă atât de fragedă. Fetiţa în acest moment îşi face griji numai pentru faptul ca pastila să-şi facă efectul.

Multe fete sună cu întrebarea pentru ele îngrijorătoare: Oare am rămas însărcinată?”

Chiar dacă sarcina nu se confirmă, noi nu întrerupem comunicarea – povesteşte Svetlana Rudneva. Încercăm să analizăm împreună cu fata cât de importante sunt pentru ea relaţiile sexuale, ştie ea consecinţele la care se expune şi este gata să şi le asume, are idee unde ar vrea să studieze mai târziu, ar vrea să se căsătorească şi să aibă copii? Într-o astfel de discuţie psihologul îi oferă ocazia fetei adolescente să cântărească şi să înţeleagă cât de necesare îi sunt în acest moment aceste relaţii.

Deseori vedem că tinerii simt o presiune psihologică în cadrul şcolii, unde stereotipurile funcţionează foarte puternic. Una dintre convingerile obişnuite printre adolescenţi este obligativitatea relaţiilor sexuale dintre fată şi băiat. Pentru adolescent este foarte complicat să reziste acestei idei răspândite. În această situaţie, în mod obiectiv, este greu să-ţi păstrezi sănătatea sistemului reproductiv şi să te încadrezi în standardele sociale din rândul tinerilor. În discuţiile lor, psihologii de multe ori reuşesc să ajute la reconstituirea unei noi scări de valori.

Adolescentul, în această perioada a vieţii, are sarcina de a învaţa să-şi creeze relaţii, fără să se apropie de sfera sexuală. Dacă sentimentele băiatului sunt adevărate, dacă el iubeşte sincer fata, el nu va începe să genereze pentru ea o posibilă situaţie de criză. Dar dacă insistă nu-şi arată decât sentimentele reale, adică indiferenţă faţă de ea şi de soarta ei. Apropo, acest lucru îl înţelege chiar şi băiatul dacă discuţia se poartă cu el.

În general, tinerele gravide sunt foarte vulnerabile, dependente de maturi, au nevoie de mai multă atenţie, implicarea specialiştilor şi suport financiar. Un mare rol în această situaţie îl au cadourile - haine frumoase pentru gravide, un căruţ pentru copil, chiar şi un urs de pluş mare şi alb – aceste atenţii aduc bucurie, cresc nivelul de încredere şi pot conduce la schimbarea deciziei.

Dar se întâmplă ca fata să aibă nevoie de absolut orice, chiar şi de închirierea unei locuinţe, dacă părinţii au lăsat-o dincolo de uşa. Dacă nu i se oferă ajutor la momentul potrivit, inevitabil fata avortează.

Mai mult decât atât, multe adolescente fac avort la termene destul de mari pentru că încearcă să-şi ascundă sarcina, le este teamă să spună părinţilor, aşteaptă momentul potrivit şi chiar speră că va dispărea”. Va dispărea problema, în sensul că, dintr-o dată, tatăl copilului îşi va asuma răspunderea, se va împăca cu bunica la care ar putea locui. Adolescentele caută şi speră să găsească suport, dar în majoritatea cazurilor însuşi părinţii le duc la avort. Această este o traumă enormă, este distrugerea vieţii, a sferei materne, în general, a viitorului.

A menţine apărarea

Dorinţa de a fugi de realitate, de a te ascunde şi de a te îndepărta de problemă este numită de psihologi tactica lui Straus. Ca în copilărie: a închis ochii – pe mine nu mă vezi, m-am ascuns. Alege singură, asta nu e problema mea, nu sunt implicat şi nici nu vreau să ştiu nimic – aceasta este reacţia cea mai răspândită în rândul bărbaţilor referitor la o sarcină.

Femeia fiind convinsă de faptul că bărbatul trebuie să acţioneze ca o jumătate puternică, nu poate accepta uşor această atitudine. Şi gândeşte-te, că discutăm aici de convieţuire. Când unul dintre parteneri nu poate duce, atunci greul îi revine celuilalt. Femeia înaintea bărbatului simte existenţa copilului fiindcă el se află sub inima ei. În schimb, bărbatul îl va vedea când se va naşte, când îl va ţine în braţe, când îl va privi în ochi – abia în acel moment el este pregătit să întoarcă şi munţii pentru băiatul sau fata lui.

Nu e nimeni ideal, aşa că, deocamdată, femeile nu au decât să rabde. Bărbatul are nevoie de timp să se acomodeze cu acest stres.

Aveţi înţelegere, pentru că lui, puţin mai târziu, societatea îi va cere să asigure standardele pentru întreţinerea familiei.

Decizia desigur îi revine femeii, numai ea ştie care este limita acţiunilor în relaţia lor. Un lucru este dacă partenerul s-a ascuns pentru câteva zile şi cu totul altceva dacă fără să reflecte situaţia afişează un comportament agresiv.

Exact cu astfel de poveşti se confruntă psihologii de la fundaţie.

De curând am avut un caz, zece nopţi la rând a sunat femeia la psihologul cu care vorbise înainte să se înscrie pentru avort.

Totuşi am decis să nasc. M-am gândit: deşi primul meu copil are doar 6 luni, de ce din cauza lui să renunţ la al doilea? Soţul îmi spune că şi mama lui a făcut avorturi, că el e singur la părinţi şi că noi trebuie să avem un singur copil. Nu, decât aşa, mai bine plec de la acest soţ moscovit, în Penzu. Dar dacă voi face avort, voi face un compromis şi pur şi simplu voi înceta să mă respect. Am decis să păstrez sarcina.”

După aceea a venit soţul. Au urmat ameninţări că o va lasă fără surse de existenţa, că îi va lua băiatul... La ora 7 dimineaţa, lăsând copilul cu mama soacră, el şi-a dus soţia la avort.


Aceasta este o situaţie tipică de agresiune în familie. Agresiunea psihologică, economică şi uneori chiar fizică.

Un alt caz: o femeie de 40 de ani a fost convinsă de doctori să avorteze. I-au spus că se va naşte un invalid. Au insistat. Ea l-a sunat în mod regulat pe psiholog, a făcut faţă acestei presiuni şi în final a născut un copil sănătos.

Astfel de exemple nu sunt deloc rare. A-ţi depăşi limitele şi interesele, a lupta, a te comporta corect – asta trebuie să învăţăm şi să-i învăţăm şi pe alţii.

După cum vedem, maternitatea este o stare vulnerabilă care cere apărare.


Zece mii de ruble

La 20 de ani femeile fac avort cu argumentul încă nu sunt pregătită să devin mamă, n-o să mă descurc”. La 40 de ani prea târziu, mi-e ruşine de copiii mei mari”. Mamele cu doi copii încearcă să se convingă singure că pentru ele este “suficient”. Să distrugi acest stereotip este dificil. Cel mai des se hotărăsc să aibă mulţi copii oamenii cu o inteleginţă medie, care sunt obişnuiţi să iasă din tipare, sau cei care înţeleg că un copil este chipul lui Dumnezeu, înţeleg preţul sufletului nemuritor şi primesc sprijin moral de la semenii lor.

Se întâmplă desigur şi situaţii în care se sperie de rezultatul ecografiei care promite un copil cu handicap sau sunt femei care au rămas traumatizate în urma interacţiunii anterioare cu personalul medical şi nu mai vor să repete experienţa.

Temerile sunt profunde şi zadarnice, şi noi cu ele lucrăm, mărturiseşte Svetlana. Dar sunt şi cazuri când situaţia femeii este cu adevărat tristă – într-un orăşel de provincie sau într-un sat nu există locuri de muncă, nu este o creşă, în familie sunt şi persoane invalide care trebuie întreţinute. Iar femeia dacă hotărăşte să mai nască un copil este aproape de sărăcie. În prezent ajutorul pe care îl oferă statul ajunge la beneficiar cu întârziere. Posibilitatea măririi pensiei (în urma concediilor maternale avute) pentru o tânăra femeie este o perspectiva vagă şi îndepărtată. Nevoia urgentă este să aibă o bucată de pâine atât timp cât alăptează. Este nevoie de ajutor mai ales în primii trei ani de la naştere când mama acordă copilului tot timpul şi energia sa. În această perioadă este imperios necesar ca ea să primească măcar alocaţia de copil care îi va ajunge pentru hrana ei şi a copilului. De aceea pe lângă suportul psihologic, noi încercăm să găsim pentru femeie şi ajutorul material de care ea are mare nevoie.

Fundaţia deţine câteva, nu foarte mari resurse materiale şi încercăm să le folosim cu maxim efect. Fiecare 10 mii de ruble depuşi în contul nostru salvează viaţa unui copil.

Întrebare pe viaţă şi pe moarte

În realitate, oricât de asigurată material şi prosperă ar fi situaţia femeii, ca motiv pentru avort ea exact greutăţile materiale le va invoca. Pentru psiholog este foarte clar că dacă femeia în primul rând vorbeşte de bani, nu acesta este aspectul care o îngrijorează cel mai mult. Ci pur şi simplu, pentru acest argument nimeni nu te poate judeca. Domneşte convingerea că dacă un copil este nu asigurat material mai bine să nu se nască. Se poate spune că avortul din cauze materiale este un comportament social acceptat.

Dar dacă săpăm mai adânc depistăm mai multe cauze. De obicei, în luarea deciziei relaţiile pe care le are femeia au un cuvânt greu de spus – afirmă Svetlana Rudneva. Are încredere femeia în tatăl copilului? Se simte ea protejată? Îi este frică să nu rămână singură şi fără ajutor? Există în jurul ei persoane în care poate avea încredere în caz de nevoie? Persoane care să o iubească pe ea şi pe acest bebeluş pe care îl vor putea cunoaşte mult mai târziu? Există persoane care îl vor aştepta cu dragoste? Când el drăguţ şi încântător se va naşte vor fi persoane care să-i zâmbească, să-l alinte? Deocamdată el este invizibil, e ca şi cum nici nu ar fi...

De ce are nevoie un copil nenăscut? Are nevoie ca cineva să aibă în el încredere, chiar dacă nu s-au cunoscut. Încredere în faptul că pentru acest copil merită să suporţi orice greutăţi şi să îndepărtezi toate adversităţile.

Lipsa dragostei şi credinţa slabă – iată, ce îi împiedică pe aceşti copii să vină pe lume. Trebuie ca aici să fie cineva care să aibă încredere în ei, să spere şi să-i aştepte. Sarcina reprezintă rugămintea lui Dumnezeu pentru ca noi să avem grijă de micul om pe care El l-a creat, pe care El îl iubeşte şi în care El crede.

Vom da noi ascultare acestei chemări? Aceasta este întrebarea pe viaţă şi pe moarte pentru orice copil nenăscut.


Traducere: Ala Postoronca

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com


1 comments:

Florin Aschilean spunea...

Noi nu suntem casa de plasament, sa vina Parintele sa se roage de noi sa avem grija de copilul lui. Noi suntem slujitorii si el stapanul care ne ofera un talant pentru crestere. Mi se pare mai corecta aceasta viziune asupra vietii.