Necăsătorită și însărcinată – Povestea prietenei mele / Cuvinte pentru tineri

luni, 25 noiembrie 2013

| | |



Și la țară se fac avorturi, nu numai la oraș. Din păcate, în multe cazuri tinerele de la țară care sunt însărcinate și nu sunt căsătorite sunt presate mai mult ca cele de la oraș să facă avort, sub pretextul rușinii: „Cum să ai copil și să nu fii căsătorită?! Cine te mai ia pe tine?”

Dar oare ce e mai rușinos, să iei viața unui copil pe motiv că mama și familia mamei, eventual și a tatălui, se fac de rușine, sau să spovedești greșeala și să-ți duci crucea cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu? 

Mama de mai jos a știut să aleagă viața fiicei ei și, rămânând cu Dumnezeu, a rămas și cu fiica ei și a câștigat și pe cel ce i-a devenit soț, pe părinții care au devenit cei mai fericiți bunici. Dar a reușit pentru că a fost ajutată. Prietenul care ajută la nevoie este cel care ajută la facerea binelui. Tânăra care ne-a trimis mailul postat mai jos a fost cu adevărat prietenă.
 
 

Trăim vremuri grele, vremuri în care uităm să căutăm nădejde în Dumnezeu atunci când frica pune mai mare stăpânire pe noi decât dragostea pentru Tatăl. Trăim vremuri triste, în care tinerii nu își mai găsesc liniștea în biserici, ci în locuri pe lângă care nici îngerii nu trec.  

Ce-i de făcut? Unde vom ajunge noi, generația care se presupune a fi viitorul unei țări deja zdruncinată? De ce oare nu se mai pune preț pe familie sau măcar pe moralitate? De ce este avortul prima soluție la care se gândește o tânără pe care o cuprinde spaima atunci cănd află că este însărcinată? Și de ce primește vestea ca pe o teroare și nu ca pe o binecuvântare ce este cu adevărat? De ce? Pentru că suntem păcătoși, pentru că „nu mai e la modă” să mergem la predici de unde, dacă am fi mers, cu siguranță am fi știut că Dumnezeu nu trimite niciun suflet pe lume fără să-i asigure existența. Dar cel mai trist este că toate acestea sunt „povești” contemporane și mă cuprinde groaza  când văd cum ne îndepărtăm de calea mântuirii prin creșterea uriașă a numărului avorturilor făcute de la an la an, de la zi la zi… 

Anul trecut, am avut (din păcate) ocazia să trec, alături de una din cele mai bune prietene ale mele, prin situația delicată cu care foarte multe tinere din ziua de astăzi se confruntă. A rămas însărcinată, ea nefiind căsătorită. Vestea a zguduit-o. A fost perioada în care m-am consumat cel mai mult (după moartea tatălui meu). Era distrusă, văzându-și deja viitorul precum o gaură neagră, fără posibilitatea de a ieși la lumină. Locuind în mediul rural, rușinea pe care o simțea atunci când mergea pe drum sau când venea la biserică o „rodea” pe dinăuntru, ceea ce făcut-o să nu mai iasă din casă deloc. Familia sa nu i-a acordat sprijinul moral de care avea nevoie în acele momente, în special tatăl său care a fost cel mai șocat la aflarea veștii. Dar cum o veste nu vine niciodată singură, aflase de la medici că pruncul ar putea fi în pericol din cauza unor antibiotice luate înainte de a afla că este însărcinată. Doctorii au îndemnând-o să renunțe la el. Atunci m-au trecut fiori din vârful degetelor până în creștetul capului când am auzit acestea și m-am străduit din răsputeri să o fac să se răzgândească, spunându-i că o să ne rugăm împreună, iar Dumnezeu o sa aibă grijă... Și așa a și fost. A născut cea mai frumoasă și sănătoasă fetiță pe care am văzut-o, iar bunicul ei este cel care nu ar mai lăsa-o din brațe.  

Acum este căsătorită și binecuvântată cu rodul lui Dumnezeu, acesta fiind dovada vie a milostivirii Domnului, pentru că în viață, dacă nu ai credință să te lași în voia lui Dumnezeu la necaz, atât o să fii de amărât, încât o să regreți tot restul zilelor tale, până la Judecată!
 

Cristieana, 19 ani