de John Stonestreet, 23 iulie 2013
Părintele Thomas Vander Woude, pastor la Biserica catolică
Sfânta Treime din Gainesville,
Virginia păstrează în inima sa un
loc aparte pentru copiii născuți cu
sindrom Down. Recenta sa
campanie organizată în cadrul parohiei, cu scopul de a salva o astfel de viață, a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Dar
pentru a înțelege
această poveste și
motivul pentru care acești
copii sunt atât de speciali pentru Părintele Vander Woude trebuie să cunoașteți o altă poveste, care pe mine m-a impresionat
puternic.
Cu puțin timp în urmă, la urechile părintelui
Vander Woude a ajuns vestea despre un cuplu tânăr din alt stat al cărui copil
nenăscut fusese diagnosticat cu sindrom Down. Acest cuplu luase hotărârea pe
care aproape 90% dintre părinți o iau de obicei, anume de a avorta acest copil cu nevoi
speciale. Deoarece sarcina se apropia de 6 luni, părinții mai aveau la dispoziție doar câteva zile până la limita legală
de avort din statul lor. Dar Părintele Vander Woude a avut altă idee.
A contactat părinții în cauză și i-a convins să amâne procedura pentru o
scurtă perioadă, timp în care părintele împreună cu un voluntar a trimis mesaje
prin intermediul rețelei
sociale a bisericii, căutând stăruitor o familie dornică să adopte copilul și să-i salveze viața.
În următoarea dimineață, au început să apară apeluri și emailuri, peste 900 la număr, unele de
departe din Anglia și
Olanda, de la oameni dispuși să ia acestă decizie care marchează viața, de a adopta un copil cu nevoi
speciale. În final, trei dintre familii au fost puse în legătură cu viitorii
părinți și cu o agenție de adopție, pentru interviuri.
Probabil vă veți gândi că această revărsare de dragoste și toleranță pentru un copil pe care nouă din zece
cupluri americane l-ar considera nevrednic de viață ar impresiona cu ceva susținătorii pro-avort, în special pe cei
care repetă obositor acuzația că susținătorilor pro-viaţă le pasă doar de copiii din pântece, nu și după ce aceștia se nasc.
Ei, îmi pare rău să spun că activiștii pro-avort de pe blogul Jezebel nu au
pierdut niciun moment pentru a arunca cu dispreț în părintele Vander Woude și în sutele de oameni care au răspuns
apelului său. Unul din bloggeri l-a acuzat de faptul că presează o persoană să
ducă o sarcină nedorită, prin metoda căutării în mulțime a unei familii adoptive.
„Părinților anti-avort”, adaugă ea, „le pasă mai
mult de fetuși cu
povești de basm decât de
copiii adevărați.”
Părinți, aceste acuze sunt pur și simplu ridicole, mai ales astăzi, când
centrele pentru îngrijirea sarcinilor, create special pentru a oferi ajutor și opțiuni pentru femeile și copiii în criză, depășesc numărul clinicilor care practică
avortul în SUA în proporție de 2 la 1 și mai ales cu atâtea familii dispuse să adopte.
Dar în special această acuzație, că părintelui Vander Woude și susținătorilor săi de pe Twitter nu le pasă
deloc de copiii mai mari cu sindrom Down, este nefondată. Vedeți voi, acest preot nu este prima persoană
din familia sa care salvează o victimă cu sindrom Down de la moarte sigură.
Tatăl său, Thomas Sr., a murit în 2008
după ce a sărit într-o fosă septică pentru a-și salva fiul cel mai tânăr, Joseph, care
căzuse în ea. Potrivit surselor de la vremea respectivă, Thomas, în vârstă de
66 de ani, a stat scufundat în canalizare ținându-l pe Joseph, în vârstă de 20 de
ani, deasupra capului, până când au venit ajutoarele. Joseph are sindromul
Down. Tatăl său a murit pentru ca fiul cu nevoie speciale să trăiască.
 |
| Tatăl Părintelui Vander Woude, cel care a murit salvându-şi fiul |
Se pare că părintele Vander Woude, care a
oficiat slujba de înmmormântare a tatălui său, a moștenit o viziune pro-viață autentică nu doar în cuvânt, ci și în faptă. Tatăl său ar fi mândru de el.
Valul de familii care au răspuns apelului
spre adopție
contribuie la întărirea convingerilor pro-viață și în același timp arată cât de deconectați de realitate au devenit susținătorii avortului.
Această întâmplare arată de asemenea cum
am putea spera la o reîntoarcere de la ceea ce Papa Benedict a denumit „o
cultură a morții” la
o „cultură a vieții”.
După cum Dietrich Bonhoeffer scria odată seminariștilor: „Nu în zborul ideilor, ci doar în
acțiune stă libertatea.
Adoptă o poziție și ieși în furtuna vieții.”
Cu adevărat, pastorul Vander Woude și tatăl său au reușit să dea șansa unui final fericit unora dintre
copiii cu „povești de
basm”.
Sursă: LifeSiteNews
Traducere: Iulia Elena Catargiu
Căutăm voluntari
care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă.
Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu