24 septembrie-Prăznuirea Sfântei Mare Mucenițe întocmai cu apostolii, Tecla

marți, 24 septembrie 2013

| | |



Sfânta Tecla este cea dintâi muceniţă care a pătimit pentru credinţa în Hristos şi a trăit pe vremea Sfântului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfântului Apostol Pavel. Ea s-a născut în Iconia şi, la vârsta de 18 ani, a fost logodită cu un tânăr de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfânta avea şi frumuseţe trupească şi adunase multă învăţătură, pentru o tânără de vârsta ei.

Pe la anul 45 după Hristos, când Apostolul Pavel a venit în Iconia, însoţit de Varnava, tânăra Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor a îmbrăţişat noua credinţă; şi, înţelegând, tot de la Pavel, preţul fecioriei, s-a hotărât a-şi trăi viaţa că fecioară, în slujba Evangheliei Domnului, că una ce avea de la Dumnezeu şi darul cuvântului, cu o mare adâncime şi putere de convingere.

Aflând părinţii de hotărârea fiicei lor de a-şi trăi viaţa în feciorie şi de a urma lui Pavel, au început să o certe, să o chinuiască, iar, în cele din urmă, să o bată şi să o calce în picioare. Logodnicul ei, de altă parte, neizbutind să schimbe credinţa Sfintei Tecla a mers la dregătorul cetăţii şi i-a cerut să prindă pe Sfântul Pavel şi să-l ţină în temniţă, ca unul ce este creştin şi creştinase pe Tecla.

Fiind în primejdie să fie ea însăşi întemniţată, Tecla şi-a părăsit familia şi părinţii şi a plecat în căutarea Apostolului, îndrumătorul său, care, între timp, fusese izgonit din cetate şi se afla acum în Antiohia Pisidiei. Aici, un tânăr desfrânat, Alexandru cu numele, văzând frumuseţea Teclei, s-a aprins de pofta trupească pentru dânsa şi, cu daruri şi ademeniri, a încercat să o tragă la păcat.

Neizbutind în planul său, înnebunit de patimă şi de ură, ticălosul desfrânat a pârât la mai marele cetăţii pe Tecla, că este creştină, şi a cerut osândirea ei. Frumoasă fecioară creştină a fost prinsă şi osândita să fie dată la fiare. Şi puteai să o vezi fecioara creştină goală, în priveliştea a mii de ochi, iar fiarele zăcând pe jos şi lingând picioarele sfintei, mărturisind, oarecum, că pe feciorescul ei trup nu pot să-l vatăme. Deci, văzând poporul că fiarele cu nimic nu vatăma pe sfânta, a strigat cu mare glas: „Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteşte Tecla!”, şi au slobozit pe sfânta.

Deci, propovăduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos şi trăgând pe mulţi la credinţă, s-a dus în patria sa. Iar acolo, petrecând într-un loc pustiu, din Vechea Seleucie – Maaloula, în Siria -, şi făcând multe minuni, şi-a încheiat viaţa aceasta, trăind în pace, în rugăciune şi în pustnicie. Iar toată vremea vieţii sale a fost de nouăzeci de ani. Pe locurile în care aceasta a pustnicit, astăzi se înalţa o veche vatră monahală: Mănăstirea Sfântă Tecla, Maaloula.