Pe 19 iulie 2012, Părintele Arsenie
Papacioc s-a îndreptat spre Hristos pe care L-a slujit din toată inima și cu toată ființa
sa. Pe lângă faptul că a fost un mărturisitor al adevărului de credință, Părintele Arsenie a fost cel care ne-a învățat să nu ne dăm bătuți niciodată pentru că nu avem motiv real. Căci puterea lui Hristos este mai mare decât orice altă
putere, iar dragostea Lui jertfelnică este mai mare decât orice ură.
Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovaţi
noi că nu ştim să iubim şi nu ştim s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea
asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut
noi pentru lumea aceasta – asta ni se cere!
O instituţie, ca şi un neam, trăiesc prin cei
care ţâşnesc, care stau pe cruce fără să cedeze. O iubire mare pentru Dumnezeu
cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme şi fără săbii
îndreptate împotriva noastră! Nu vedeţi învăţătura creştină? N-am venit să
aduc pace pe pământ, ci sabie...
Duşmanii omului sunt casnicii lui. Dar
toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar dacă omul
este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunţe. Nu! Dumnezeu
ştie de necazul tău, iar aceste suferinţe te încearcă pentru a te putea defini,
pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreşte.
Nu ne putem închipui un om mântuit fără
merite. De unde vin aceste merite? Din lupta cu suferinţele, iar luptă fără
jertfă nu se poate! Crucea a mântuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu,
nici minunile Sale, ci Crucea! Atunci când Iisus
S-a răstignit, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era învins.
Deci, nici un creştin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru că
e dar de la Dumnezeu suferinţa, dragii mei! Nu este numaidecât o pedeapsă. Dar,
chiar pedeapsă în sine, canonul înseamnă putinţa revenirii, a întoarcerii la
bine.
fragment din „Ne vorbește Părintele Arsenie”,vol.1
0 comments:
Trimiteți un comentariu