Mărturisire după un avort: Îmi doresc ca avortul să fi fost ilegal!

marți, 30 aprilie 2013

| | |



de Peter Baklinski, 
San Diego, California, 8 aprilie 2013

Tânăra femeie aflată în camera de cămin a prietenei sale avea crampe şi sângera - stând pe closet. Era începutul anului 2008, când tocmai urma să împlinească nouăsprezece ani. Asistenta clinicii îi dăduse o pilulă pe care să şi-o administreze oral şi câteva supozitoare. Ştia că în câteva ore totul se va termina, va scăpa de această inconvenienţă. Îşi va putea trăi  din nou viaţa.

Se convinsese că acesta era cel mai bun lucru pe care-l putea face.

Dar Hannah Smith (numele a fost schimbat) nu putea să treacă cu vederea ironia situaţiei: că exact în ziua în care trebuia să-şi sărbătorească propria zi de naştere avea grijă ca nouă viaţă dinăuntrul ei să nu aibă niciodată o zi de naştere pe care să şi-o sărbătorească. Cum a ajuns la asta? Hannah derula evenimentele cu ochii minţii.

Tânăra femeie tocmai îşi începuse primul an de studiu în cadrul unei universităţi din afara statului său. Părinţii ei, care îi plăteau studiile, aveau mari aşteptări de la ea. Hannah fusese crescută în spiritul religiei catolice, dar renunţase la acele valori religioase învechite şi restrictive pentru binefacerile şi plăcerile atrăgătoare oferite de lume.

În timpul vacanţei de Crăciun, pe care a petrecut-o acasă au început complicaţiile. Mama Hannei, pe post de peţitoare, i-a făcut cunoştinţă cu fiul unui prieten apropiat. Au mers mult prea departe într-un timp foarte scurt. Tânărul cuplu a ţinut-o numai în chefuri şi a sfârşit prin a întreţine relaţii sexuale de câteva ori. Hannah se credea invincibilă în perioada respectivă şi era convinsă că nu putea apărea nimic care să schimbe planul vieţii sale.

Apoi a descoperit că era gravidă.

Nu a îndrăznit să-i spună mamei ei, de care era sigură că o va face să păstreze copilul. Dacă s-ar fi întâmplat asta atunci felul ei de viaţă urma să ia sfârşit. Prietenul ei i-a spus clar că nu vroia să aibă nimic de-a face cu ea sau cu copilul lor. Îi dăduse Hannei 350 de dolari şi-i spusese să avorteze.

Abandonată, singură şi speriată, Hannah nu-şi putea imagina viaţa ca mamă singură. Prin urmare iat-o - în ziua în care împlinea nouăsprezece ani - stând pe closet şi avortandu-şi copilul.

Trăind ca să uite

Au trecut câţiva ani. Hannah era acum măritată şi însărcinată cu primul copil din acea căsătorie. Încercase să trăiască de parcă avortul nu se întâmplase niciodată. Planul ei era să uite de acel capitol din existenţa ei pentru tot restul vieţii ei. Păstrase secretul avortului ei chiar şi faţă de soţ.

Apoi, într-o zi, experienţa ei reprimată cu avortul a ieşit la iveală dintr-o dată, asemenea unei fantome din trecut, afectând-o în mod direct.

Hannah citea despre experienţa unui bărbat care fusese în moarte clinică şi în care acesta s-a văzut pe punctul de a fi aruncat în iad pentru faptul de a fi ales să se iubească şi să se slujească pe sine în locul celor care îi fuseseră trimişi în viaţa de Dumnezeu.

Viitoarea mama a avut brusc o cădere nervoasă şi a început să plângă incontrolabil înţelegând acum limpede că ea era responsabilă pentru moartea copilului ei şi că într-o zi va trebui să dea seama pentru alegerea ei.

Hannah citise în acea perioadă şi despre experienţa unei doctoriţe columbiene care a fost lovită de fulger şi, aflată în moarte clinică, a avut o revelaţie în legătură cu faptul că avortase un copil şi luase în mod neintenţionat vieţile multor altor copii prin folosirea contraceptivelor sale toxice.

Conform spuselor doctoriţei, avortul e ‚,cel mai rău dintre pacate" pentru că înseamnă "să-ţi omori proprii copii, să omori un copilaş". Doctoriţa spunea că în clipa în care o nouă viaţă este creată, e ca şi cum o sclipire minunată de lumină trimisă de Dumnezeu explodează în uterul noii mame.

Pentru prima oară Hannah a început să vadă concepţia primului ei copil drept o întâmplare frumoasă plină de lumină şi de duh. Şi-a dat seama că fusese prea egoistă şi prea interesată de propria persoană ca să lase o asemenea frumuseţe să-i intre în viaţă. Acum îşi vedea clar alegerea de a avorta ca fiind un act egoist şi laş. A realizat că luase viaţa unei persoane noi, frumoase, de neînlocuit pe care ar fi iubit-o şi care i-ar fi întors dragostea.

Găsirea păcii după avort

Hannah, care are acum 24 de ani, crede că durerea şi pierderea nu au ultimul cuvânt de spus în privinţa experienţei avortului. În ciuda faptului că plânge des din cauza pierderii şi suferinţei sale, ea crede în adâncul sufletului că bebeluşul ei avortat este cu Dumnezeu în rai şi speră că într-o zi va fi cu bebeluşul ei acolo, unde Dumnezeu‚ va şterge orice lacrimă din ochii lor, după cum spune Biblia. (Apocalipsa 21.4). 

Hannah, care şi-a trimis mărturia către LifeSiteNews, a spus într-un interviu că privind retrospectiv poate vedea ce a determinat-o să aleagă avortul: ''Niciunul din prietenii mei nu erau religioşi, nu aveau principiile morale cu care fusesem crescută iar eu am vrut să mă integrez printre prietenii mei, chiar dacă asta însemna să fac lucruri pe care fusesem învăţată să nu le fac. De asemenea cu atâta sexualizare în mass media era la modă să fii activ sexual, era cull, mai ales în mediul studenţesc.

M-am conformat presiunii societăţii şi am devenit o femeie egoistă şi independentă, aşa cum a vrut societatea", a spus ea.

Ca mama a doi copii, Hannah înţelege acum motivele pentru educaţia creştină care cere ca viaţa umană să fie respectată şi cinsită în totalitatea ei şi recomandă păstrarea fecioriei pentru căsnicie.

''Acum, că sunt un pic mai matură şi am o familie, înţeleg de ce părinţii şi religia mea m-au învăţat acele lucruri. Acum ştiu că e important să fiu o persoană mai bună şi să arăt asta ca să fiu un exemplu bun pentru copiii mei''.

Hannah a ajuns să-şi regrete profund ''alegerea''. Îşi doreşte ca oprirea vieţii copilului ei să nu fi fost niciodată o decizie legală pentru ea.

''Ştiu că nu aş fi făcut acea alegere dacă nu ar fi fost aşa de accesibilă pentru mine. M-aş fi confruntat cu urmarile'', a spus ea. ''Îmi doresc ca avortul să nu fie legal, iar eu să nu fi avut niciodată acea alegere, pentru că acum aş fi împreună cu copilul meu, iar viaţa mea nu ar fi atât de plină de durere şi regret''.

Hannah a subliniat faptul că dacă dreptul la viaţa garantat de Declaraţia de Independentă ar fi apreciat şi iubit de toţi americanii, atunci avortul nu ar fi tolerat. A ajuns să vadă ''alegere'' drept un eufemism urât pentru ''omor''.

''Avortul e cel mai mare rău al timpului nostru, iar noi l-am dat deoparte de parcă ar fi alegerea unei femei. Dacă aş putea sta la închisoare pentru omorul pe care l-am comis, aş face-o. Nu ar trebui să fie o alegere,'' a subliniat ea.

Un dar pentru bebeluşul tău

Hannah speră că mărturisirea ei să prevină alte femei să nu facă greşeala ei.

Vă rog, nu luaţi viaţa copilului vostru. Păstraţi-vă speranţă şi ţineţi-vă capul sus. Puteţi să vă atingeţi scopurile chiar şi având un copil, sau puteţi oricând să daţi copilul spre adopţie către un cuplu iubitor care are nevoie de un copil.

Nu-l lipsiţi pe acel copil de viaţă sa doar pentru că vouă vă e frică sau credeţi că viaţa voastră va lua sfârşit. Dacă păstraţi copilul, acel copil vă va aduce atâta bucurie şi dragoste cum nu vă puteţi imagina vreodată ca fiind posibile. Ştiu asta pentru că acum am doi copii iubitori care au dat sens vieţii mele.

Nu o faceţi pentru că o veţi regreta la un moment dat în viaţa voastră, mai ales când o să aveţi copii. Veţi şti ce aţi ratat. E foarte dureros şi greu să te ierţi după un avort. Trebuie să vă uitaţi la ce frumoasă e viaţa voastră, şi la faptul că dacă mama voastră ar fi ales să avorteze, nu aţi mai fi avut parte de ea.

Vă rog daţi-i copilului dumneavoastră acest dar. Vă rog alegeţi viaţa.

Traducere de Flavia-Maria Hemcinschi