Asociaţia Studenţi pentru viaţă a organizat prima excursie din proiectul "Drumuri către viaţă"

sâmbătă, 20 aprilie 2013

| | |

Foto: Cătălin Apostol

Asociaţia Studenţi pentru viaţă a organizat pe 13 şi 14 Aprilie prima excursie din proiectul „Drumuri către viaţă”. Ținta a fost Așezământul pentru copii de la Valea Plopului - Valea Screzii condus de Părintele Nicolae Tănase.

Motivele pentru care astfel de drumeţii sunt necesare şi vor fi organizate şi în viitor sunt schimbul de experienţă, cunoaşterea persoanelor care depun o activitate susţinută în domeniul pro-vita şi facilitarea comunicării între cei care doresc să promoveze valorile asociaţiei sau se implică în activităţile desfăşurate de aceasta.


Foto: Cătălin Apostol

Iată câteva impresii ale participanților:

"A fost într-adevăr o experienţă deosebită, o infuzie de realitate dură diluată într-un ocean de dragoste. Am simţit acolo dragostea ca pe o spirală ce creşte spre cer. Începând de la îndemnul Domnului Iisus Hristos de la intrarea în "biserica cu trei altare": "Lăsaţi copilaşii să vină la mine", dragostea Părintelui Tanase pentru viaţa aproapelui ia chipul mamelor cu burticile încălzite de soare care aleg să-şi păstreze copiii, şi a copiiilor ce cu dragostea şi curăţenia lor umplu de viaţă întregul loc. Şi totuşi în spatele fiecărui om de acolo sta o poveste, dar niciodată nu este una atât de fericită cum este a noastră, a celor care din când în când ne mai amintim şi de ei.

Facă Bunul Dumnezeu să reuşim cât mai des să arătăm şi prin faptele noastre că suntem copiii Lui, şi nu doar de pe vârful buzelor."

Mihail Bostan

Foto: Ion Anton

Toamna trecută am cunoscut un prieten care nu putea vedea cu ochii trupeşti, dar în schimb avea lumină, bucurie şi dragoste în suflet să cuprindă lumea întreagă. De la acest prieten am aflat mai multe despre copiii minunati de la Valea Plopului. Şi mă simţeam ruşinată că fiind atât de aproape de Bucureşti, nu am ajuns şi eu în acest loc “rupt din poveste”.

De atunci am promis că mă voi duce cu prima ocazie, orice ar fi. Iată-mă, asadar, plecată cu Asociaţia studenţi pentru viaţa în acest scurt pelerinaj.

Grupul nostru de prieteni mi-a fost drag. De la fiecare în parte am învăţat câte ceva. Nădăjduiesc însă să ne înmulţim ca număr de membri în Asociaţie ca să avem mai multă forţă în voinţa noastră.

Dar să povestesc puţin şi despre Valea Plopului, respectiv Valea Screzii (Valea bucuriei şi a dragostei creştine).

Când am ajuns am fost aşezaţi la masă cu copilaşi micuţi şi mai mari. Am rămas impresionată de cum mâncau cu furculiţa şi cum se comportau la masă precum oamenii maturi. Se vedea “unire” la mesele lor. O adevarată masă a dragostei şi a bucuriei creştine ortodoxe.

Foto: Mariana Nicolae

I-am surprins apoi pe copii jucându-se “maţele incurcate", (jocul copilăriei). Am învăţat cât de importantă este copilăria în viaţa unui om. (Şi părintele Nicolae Tanase ne-a atras atenţia la predică să fim atenţi la creşterea copiilor şi la copilăria lor).

Această privelişte m-a dus cu gândul la o mică povestioară. Un preot avea 8 copii care se jucau şi un musafir l-a certat că a făcut atât de mulţi copii, la care părintele răspunde: Care dintre aceştia trebuia să nu fie? ”Pe care trebuia să nu l am? Pe care să-l omor?...."

Pe care dintre aceştia copiilasi să l scot din joc? (mă gândeam eu) pentru că fiecare este unic în felul său de a fi.


Foto: Cătălin Apostol

La “ascultare” nu am fost prea vrednică, pentru că a fost prima dată când am avut de plantat copăcei. Le-am făcut aproape pe toate în grădină, dar această muncă îmi scăpase până-n prezent. A fost minunat, dar noroc cu băieţii care au purtat greutatea muncii.

Foto: Ion Anton

Drumeţiile pe dealuri, bucuria mea, dar noaptea a fost superb. Stelele erau care de care mai strălucitoare. Noaptea, Valea Screzii este fascinantă. Discuţia de sâmbătă seara mi-a plăcut cel mai mult, deoarece am învăţat câte ceva de la fiecare în parte. Vă mulţumesc!

Foto: Ion Anton

Duminică dimineaţă a fost o slujbă minunată, m-am simţit “acasă”. Scaunele micuţe din Biserica am crezut iniţial că sunt doar pentru copiilaşi. M-am înşelat. Au fost pentru toţi cu mic cu mare. Dirijorul Bisericii ne-a primit cu dragoste şi ne-a îndemnat să cântăm împreună. Este un foarte bun profesor de muzică pentru copii. Şi eu mi-aş fi dorit să învăţ să cânt la slujbe de la acest părinte.

Ce pot să spun altceva decât că ne-au primit cu toţii cu braţele deschise. Ce mai rămâne de spus despre Părintele Nicolae Tănase, părintele copiilor? Eu cred că toată dragostea care a primit-o de la copii s-a imprimat adânc în sufletul acestui preot şi când te îmbrăţişează îţi umple sufletul de toată această dragoste şi bucurie. Îmi venea pur şi simplu să nu mă mai dezlipesc de “braţele părinteşti” ale părintelui. Acest părinte seamănă cu un bunic adevărat din poveştile de copii. Cât de minunat lucrează Dumnezeu prin sufletele mari a acestor oameni de aici! Te minunezi pur şi simplu şi rămâi fără cuvinte.

Foto: Cătălin Apostol

Las în urmă bucuria acestei excursii, ca şi cum am fost într-o poveste, cu speranţa că o să mă întorc curând şi cu nădejdea că mă voi folosi de ceea ce am învăţat: să am bucuria unui copil, seriozitatea unui bunic, responsabilitatea faţă de cel de lângă mine putându-I în suflet pe toţi cu dragoste şi durere faţă de toţi care au nevoie de noi şi noi îi ocolim.

Foto: Mariana Nicolae

Dumnezeu să binechiverniseasca viaţa noastră şi să binevoiască cu Îndurarea Să să ne ajute că fiecare dintre noi să lucrăm câtuşi de puţin la ceea ce promitem, să fim împreună lucrători cu Dumnezeu la mântuirea noastră şi a celor de lângă noi. Amin!

Mariana Nicolae