Richard Nixon, preliminariile legalizării avortului în SUA şi ura rasială

Nu putem înţelege istoria decât pe baza adevărului

 Articolul de mai jos se referă la introducerea în SUA, cu trei ani înainte de legalizarea avortului la cerere, de către preşedintele Richard Nixon, a unui program naţional de planificare familială. Datele prezentate sunt deosebit de importante pentru cei care vor să înţeleagă cum au ajuns oamenii să accepte omorârea copiilor în pântecele mamelor ca pe ceva normal şi de dorit.

Ceea ce pentru un om normal este imposibil de imaginat, este posibil de gândit pentru un om a cărui minte este viciată de patimi. Ura, dispreţul, dorinţa de putere, dorinţa de a controla dau naştere la „normalitatea” înlăturării celuilalt, până la moartea lui. Dispreţul preşedintelui Nixon pentru negri şi alte minorităţi defavorizate din SUA l-au făcut nu numai să accepte, dar chiar să şi dorească împuţinarea lor numerică. Controlul populaţiei, urmărit prin Titlul X, a fost îndreptat spre scăderea numerică a persoanelor negre din America. El a cuprins însă nu doar întreaga Americă (deşi ratele de avort în rândul negrilor şi hispanicilor sunt mult mai ridicate decât în rândul albilor), ci şi întreaga civilizaţie de tip occidental.

Este important, pentru cei la care a ajuns împachetat în hârtia strălucitoare a drepturilor omului, să ştie că planificare familială şi avortul poartă în identitatea lor intenţia eliminării celor slabi de către cei puternici. De aceea ele nu vor aduce niciodată fericirea, căci cel care omoară pe cel slab nu va putea cunoaşte dragostea.

De Christina Martin, 11 noiembrie 2012

Vă aduceţi aminte de zilele în care învăţaţi la şcoala primară despre „Ziua Recunoştinţei”? Imaginile vesele cu nativi americani împărţind cu coloniştii o masă caldă, toamna, mi-au încălzit inima de copil. Dar, după ce am crescut mai mare, profesorii mei mi-au oferit o cu totul altă lecţie de istorie decât cea pe care o primisem pe când eram copil.

Deşi am fost şocată şi întristată să aflu despre nedreptăţile comise împotriva băştinaşilor americani, am fost recunoscătoare să aflu în sfârşit adevărul. Chiar dacă adevărul nu este întotdeauna frumos, îl prefer unei minciuni la orice oră.

Probabil că dragostea mea pentru o istorie onestă m-a făcut să-mi fie imposibil să înghit lecţia de istorie ţinută de către preşedinta Planned Parenthood, Cecile Richards.

Într-o zi, după alegeri, Richards a dat nişte sfaturi în contextul unei lecţii de istorie ţinute cu ocazia unui interviu acordat site-ului de ştiri Huffington Post. Este clar că Cecile era entuziasmată de faptul că cel pentru care optase în funcţia de preşedinte al SUA câştigase alegerile. Planned Parenthood a investit o mulţime de bani în videoclipuri electorale cu celebrităţi şi în campanii de marketing ca să-l susţină pe Obama. După victoria democraţilor, Cecile a găsit de cuviinţă să spună câte ceva şi Partidului Republican, despre cum şi-ar putea îmbunătăţi procentul de susţinători.

În esenţă, ea le-a solicitat republicanilor să se întoarcă la „originile” naţiunii, prin sprijinirea planificării familiale. Ea a declarat pentru Huffington Post:

„În vremurile trecute, Partidul Republican era partidul care sprijinea drepturile individuale ale oamenilor şi care ţinea guvernul departe de deciziile personale legate de îngrijirea sănătăţii, deci cred că există o perioadă a istoriei la care republicanii se pot întoarce. Mulţi dintre ei obişnuiau să sprijine planificarea familială, iar Richard Nixon şi-a dat semnătura pentru transformarea acelui prim program federal de planificare într-o lege. Există o cale clară de urmat pentru a recâştiga sprijinul femeilor, şi anume aceea de a asculta de cei cu păreri moderate din acest partid, iar nu de aripa lui extremistă.”

Din moment ce-mi place istoria, m-am gândit să mă informez asupra vieţii fostului preşedinte republican, Richard Nixon. Am aflat că Cecile avea dreptate în legătură cu poziţia lui fermă de susţinere a planificării familiale.

Huffington Post relatează:

„Într-adevăr, în anii ’70 şi ’80, republicanii au susţinut planificarea familială şi au avut o atitudine mai binevoitoare faţă de dreptul la avort. Nixon era atât de entuziasmat de iniţiativa legislativă a planificării familiale la nivel federal încât în anul 1969, înainte de promulga Titlul X, a declarat-o «obiectiv naţional»”.

Nixon era atât de entuziasmat de iniţiativa legislativă a planificării familiale la nivel federal încât a declarat-o obiectiv naţional – citind aceste rânduri scoase din context unii oameni ar putea crede că Nixon era în mod sincer îngrijorat de soarta săracilor. Doamna Richards îl consideră pe Nixon o atât de importantă sursă de inspiraţie, încât îl menţionează şi într-un articol al Huffington Post din 10 februarie 2011, intitulat „Nu-i lăsaţi să ucidă planificarea familială!”. În acest articol, Cecile Richards ne-a împărtăşit următoarele gânduri:

„Numele lui Richard Nixon nu este asociat de oameni în mod direct cu drepturile femeilor privitoare la sănătate şi reproducere, dar după ce, săptămâna asta, membrii Partidului Republican au intensificat atacul lor fără precedent împotriva femeilor, încep să cred că era Nixon a fost o epocă luminată. Titlul X – Program de planificare familială, care a fost promulgat de Nixon în 1970, reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale acestei ţări în domeniul sănătăţii publice şi în cel al dreptăţii sociale.

Clinicile finanţate acum prin Titlul X previn aproape un milion de sarcini nedorite anual. Salvează viaţa femeilor prin examinări în vederea depistării cancerului şi prin testarea imunităţii şi a tensiunii arteriale. Planificarea familială susţinută din bani publici economiseşte chiar şi banii guvernamentali – cu un randament de 3,74 $ la fiecare dolar investit.”

Deşi nu sunt de acord cu afirmaţia ei cum că „era Nixon a fost o epocă luminată”, recunosc că mi s-au deschis ochii după ce am citit despre fostul nostru preşedinte.

Cecile Richards, preşedinta Planned Parenthood

În 1970, Nixon a promulgat ca lege Titlul X – Program de planificare familială. În 1973, Curtea Supremă de Justiţie a dat sentinţa în cazul Roe vs. Wade. Tot în 1973, Nixon a înregistrat pe benzi audio conversaţiile dintre el şi personalul său. Casetele, dimpreună cu 140.000 de pagini de înregistrări interne, 45 de casete video şi 2.500 de pagini cândva socotite a fi secret de stat au fost făcute publice.

După cum relatează ziarul Washington Post, din înregistrări reies adevăratele sentimente ale lui Nixon legate de negri, evrei şi alte grupuri etnice. Iată un extras din articol:

„În timpul unei alte conversaţii cu secretara sa personală, Rose Mary Woods, Nixon îşi manifestă îndoielile privind opinia pe care o avea secretarul său de stat, William P. Rogers, în ceea ce îi priveşte pe negri.

„Bill Rogers are cumva – dar în ceea ce-l priveşte este un sentiment justificat –… un fel de punct orb în chestiunea negrilor, pentru că a fost la New York”, a spus Nixon. „Rogers a spus despre negri că «vor merge înainte împreună cu noi, iar prin asta până la urmă vor face ţara mai puternică, într-un final, pentru că fizic sunt puternici, iar unii dintre ei sunt deştepţi»”.

Nixon a replicat: „Din punctul meu de vedere are dreptate dacă este să ne referim la o perioadă de 500 de ani. Şi cred că greşeşte dacă gândeşte în termeni de 50 de ani. Ce trebuie să se întâmple este să evităm căsătoriile mixte. Şi, … asta chiar este singura soluţie, Rose”.

Opiniile rasiste ale lui Nixon auzite în înregistrările lui audio au devenit de domeniu public. Filmul documentar „Maafa 21” face cunoscute o serie de conversaţii avute de Nixon în anii 1972 şi 1973 privind persoanele cu venituri mici din rândul minorităţilor şi copiii acestora. Puteţi privi videoclipul pe youtube sau să citiţi cuvintele pe care le-am transcris.

Caseta de la Casa Albă nr. 697/29.03.1972:

Nixon: „Majoritatea cetăţenilor din Colorado au votat pentru avort, la fel şi în Michigan, dar cred că în ambele cazuri, cu certitudine în Michigan, vor vota pentru avort pentru că ei cred că ceea ce se va avorta vor fi micii bastarzi de culoare neagră.”

Caseta de la Casa Albă nr. 700/03.04.1972

Nixon: „După cum v-am mai zis, am mai discutat despre asta mai devreme – că o mulţime foarte mare de oameni vor controlarea bastarzilor negrotei”.

Caseta de la Casa Albă nr. 700/10/03.04.1972

Nixon: „Doar ştii despre ce discutăm: controlul populaţiei”

Angajat neidentificat: Desigur.

Nixon: În realitate vorbim despre populaţie – despre ceea ce John Rockefeller chiar realizează, îi convinge pe oameni de necesitatea a ceea ce noi numim controlul pe clase sociale. Uneori vor fi familii şi de şase, opt sau nouă membri, dar asta va fi excepţia.

Angajat neidentificat: Aşa e.

Nixon: Cei care nu-şi planifică familia sunt persoane care… n-ar trebui să aibă copii. Asta înseamnă…

Angajat neidentificat: Populaţia negrilor din San Francisco a crescut de la 3.000 – cât era imediat după cel de-al Doilea Război Mondial – până la 30% din populaţia acestui oraş.

Nixon: Poftim?

Angajat neidentificat: Da, domnule.

Nu trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că Nixon, ca şi Rockefeller, făcea parte dintr-un grup elitist de bogaţi care au aderat la minciunile fondatoarei organizaţiei Planned Parenthood, Margaret Sanger. Se pare că entuziasmul arătat de Nixon pentru „planificarea familială” nu era decât o mască pentru a ascunde sprijinul pe care urma să-l acorde în viitor planurilor din agenda stabilită de Planned Parenthood având ca resort eugenia. Nixon, ca şi judecătoarea de la Curtea Supremă Ruth Badger Ginsberg, a recunoscut că vede avortul ca pe un mijloc de a controla o populaţie de a cărei creştere se teme.

Ryan Bomberger, fondatorul site-ului web Too many aborted (Prea mulţi copii avortaţi) a scris despre legătura dintre Cecile şi Nixon:

„Richards a fost specializată în istorie la Brown University. Desigur că este conştientă de uşurinţa cu care pot fi descoperite dovezile istorice incontestabile privindu-l pe Nixon şi viziunea lui rasistă asupra controlului populaţiei. Dar, la fel ca Sanger şi alţi eugenişti, Richards s-a îndepărtat voit de adevăr ca să continue cu orice preţ cruciada ei de popularizare a culturii anticoncepţie, a culturii morţii.

Aceste înregistrări audio făcute publice (dezvăluite în documentarul „Maafa 21” şi disponibile on-line pentru oricine vrea să le asculte) arată rasismul abject cu care acest fost preşedinte căzut în dizgraţie vedea oamenii de culoare. Soluţia lui la problema „bastarzilor negrotei” era să-i elimine în mod sistematic prin măsuri anticoncepţionale sau avort.

Prin semnarea actelor privind statistica populaţiei şi planificării familiale în 1970, Nixon a consolidat atitudinea favorabilă a guvernului faţă de mişcarea eugenică care a fost finanţată, de la intrarea în vigoare a Titlului X, cu miliarde de dolari strânşi din taxe şi impozite.”

 

Este oare aceasta perioada istorică la care Cecile Richards crede că republicanii ar trebui să se întoarcă? Este Nixon un model de urmat? Eu personal nu vreau să-i calc pe urme. Adevărul este că istoria tragică a planificării familiale din motive eugenice s-a tot repetat de 40 de ani încoace. Ordinea de zi a lui Richards este identică cu cea a lui Nixon. Chiar dacă o vopseşte în roz sau dacă o împachetează frumos în cuvintele de încurajare ale celebrităţilor, această ordine de zi a organizaţiei Planned Parenthood nu s-a modificat.

Dacă aş vrea să mă întorc la „originile” partidului republican, aş prefera să urmez exemplele conducătorilor lui de la mijlocul anilor 1800 care au luptat pentru mişcarea anti-sclavagistă. Partidul Republican a fost cândva celebru pentru angajamentul său ferm de a aboli sclavia şi de a lupta pentru demnitatea şi drepturile afro-americanilor.

Dacă aş vrea nişte sfaturi de la cineva, aş prefera să le primesc de la liderii care au luptat să salveze vieţile oamenilor, iar nu să le distrugă. Dacă aş dori o lecţie de istorie fidelă adevărului, nu aş apela la Cecile Richards.

Sursă: http://liveactionnews.org

Christina Martin şi-a început activitatea pentru-viaţă cu opt ani în urmă, când a aflat că mama ei a plătit unui doctor să o avorteze, dar a părăsit clinica înainte de a face acesta. După ce a absolvit colegiul în 2005, a petrecut 2 ani rugându-se zilnic în faţa Curţii supreme de Justiţie din Washinghton pentru încetarea avorturilor. Alte articole de Christina Martin aici.