Identitate românească: Interviu cu profesorul dr. Ovidiu Bojor: “Omul să fie Om, dar să nu uite…”

luni, 1 octombrie 2012

| | |
Fondator al fitoterapiei moderne în România, om de știință cu o bogată activitate de cercetare şi academică, Ovidiu Bojor este membru al mai multor academii din ţară şi din străinătate. În 2004, Academia Română îi acordă diploma „Meritul Academic”. Este deţinător al titlului de Senior Honoris Causa, acordat de către Forumul Preşedinţilor Patronatelor din România. Este preşedinte al Patronatului Planta Romanica şi membru al Academiei Medicale. A condus expediţii ştiinţifice şi misiuni exploratorii în Himalaia, Afganistan, Ruanda, Tanzania, Uganda, Burundi şi Botswana. Deţine peste 35 de brevete de invenţie, majoritatea aplicate în cercetare şi în producţie. I s-au decernat medalii de aur la Saloanele de Invenţii de la Bucureşti şi Geneva.


Născut la Reghin, la 1 noiembrie 1924, cel care şi-a dedicat viaţa oamenilor și științei, profesorul dr. Ovidiu Bojor nu ar fi existat dacă o minune dumnezeiască nu l-ar fi împiedicat ca, în toamna acelui sângeros an 1940, să meargă la Mureşenii de Câmpie pentru a-şi petrece ultimele zile de vacanţă alături de vărul său, Victor… Atunci au fost împuşcaţi de către criminalii horthyşti, toți cei cinci membri ai familiei Bujor și alți șase apropiați ai acestora, pentru simpla vină de a fi fost români.

Ovidiu Bojor a iertat de mult, dar de uitat, nu poate să nu uite… 

Întreaga familie a preotului Andrei Bujor, unchiul dumneavoastră, a fost masacrată în comuna Mureşenii de Câmpie, în noaptea de 23-24 septembrie 1940, din ordinul contelui Albert Wass imediat după cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste. Ce sentimente v-au trezit încercările de reabilitare a contelui Wass în procesele intentate de urmașii săi ?

Curtea de Apel de la Cluj a respins irevocabil cererea de reabilitare a lui Albert Wass deoarece există probe indubitabile împotriva lui. E un act de dreptate. În afară de alți șase nefericiți, toți membrii familiei mele au fost ucişi în chinuri groaznice din ordinul lui Wass.

Printre cei împuşcaţi în altă localitate, Sucutard, tot din ordinul lui Wass, se numără şi două tinere evreice de 19 ani care avertizaseră jandarmeria cu privire la crima colectivă care se punea la cale în castelul grofului.

În timpul ocupaţiei Ardealului de Nord, autorităţile horthyste au comis crime abominabile, i-au ucis și i-au deportat la Auschwitz şi la Buchenwald pe evrei, i-au ucis și au izgonit români. Eu sunt un om credincios… Născut fiind la Reghin, până în ’40, ne jucam pe stradă, maghiari, români, evrei, saşi şi ţigani. Atunci am învăţat română, maghiară şi germană. Pe stradă, cu copiii. Nu se punea problema urii de rasă, singurele conflicte erau când cineva punea altcuiva o piedică la un joc de fotbal. Am avut apoi profesori universitari maghiari cu care am fost în relaţii excelente, în secuime am avut prieteni buni. Mai târziu, am lucrat pe patru continente şi am colaborat cu reprezentanţi ai tuturor raselor de pe Terra.

Priviţi înapoi cu mânie…?

Vă mărturisesc că nu. În fiecare an, la 23 septembrie, merg la biserică, dau patru slujbe de pomenire şi mă rog ca Domnul să le dea o pedeapsă cât mai uşoară criminalilor. „De ce pomeneşti criminalii?” m-au întrebat nu o dată preoții. Dar oare cine are nevoie mai mare de iertare, victima sau criminalul? Noi am fost creaţi după chipul şi asemănarea perfecţiunii supreme. Dacă nu-i urmăm exemplul, începem să decădem până ne prăvălim în hău. Este una dintre învăţăturile preotului Andrei Bujor care a pierit, atunci…

Care este crezul dumneavoastră în viaţă ?

Am cerut părerea a 36 oameni din 28 ţări pentru volumul „Pledoarie pentru pace” care apare, anual, în Pakistan. Mi s-a spus „În această carte vă rog să dezvoltaţi nelimitat ideile dumneavoastră”. M-am rezumat la 12 pagini, deşi puteam scrie mult mai mult… De multe ori omul este inferior animalului. Leul sau lupul nu ucid de dragul de a ucide, ci pentru a mânca. Omul coboară deseori sub nivelul animalelor, din setea de a distruge. Îmi vine să cred că, spre deosebire de ele, a pierdut instinctul protejării propriei specii. Crezul meu? Omul trebuie să fie Om. Om cu O mare… dar să nu uite!

*

Preotul Andrei Bujor, † 20 septembrie 1940


Tragedia familiei preotului român Andrei Bujor din satul clujean Mureşenii de Câmpie şi a altor locuitori din comună a avut loc după instaurarea oficială în Transilvania ocupată a administraţiei militare ungare. În localitate erau cantonaţi soldaţi ai armatei maghiare, conduşi de locotenentul Csordás Gergely, din Regimentul 19 honvezi din Nyiregyhaza.

Modul în care s-a desfăşurat această atrocitate a fost stabilit de aceeaşi instanţă clujeană, Tribunalul Poporului, la 13 martie 1946. În casa preotului român, ce era căsătorit şi avea 3 copii, erau cantonaţi mai mulţi soldaţi unguri. Fiind deranjat de agresivitatea militarilor, părintele pleacă la Cluj pentru a solicita intervenţia comandamentului militar, însă se întoarce în seara zilei de 20 septembrie, fără a obţine nimic. Locotenentul Csordás Gergely trimite imediat o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi în casa preotului Bujor cu ordinul precis de a-l extermina împreună cu toată familia, precum şi cu cei arestaţi în aceeaşi după amiază: cantorul Gurzău Ioan şi soţia lui Valeria, învăţătorul Petrea Gheorghe împreună cu soţia Natalia, fiica Rodica în vârstă de 5 ani şi soacra Ana Miron. Soldaţii trimişi se conformează ordinului primit şi îi împuşcă pe toţi cei prezenţi în casa parohială şi anume pe membrii familiei Bujor prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte. Aceeaşi soartă a împărtăşit-o şi servitoarea preotului, de origine maghiară, Juhasz Sarolta. Toate victimele, în număr de 11, au fost îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei. S-a dovedit apoi în faţa instanţei clujene că masacrul a fost comis la îndemnul contelui Wass Albert, care îl ura pe părintele Bujor din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român.


Sursă: Wikipedia