Cuvinte despre bărbăția duhovnicească (5) - Despre cunoașterea adevărului care va odihni

Biserica Mănăstirii Sitaru

Când omul își aduce aminte că prin voia lui Dumnezeu îi vin ușurarea și supărarea, că are ușurare când poruncește Dumnezeu și tot voia Lui îngăduie să fie supărat, atunci oricât de mult va trebui să lupte, va rămâne mereu fără mânie și supărare în gândirea sa toată viața lui, prin toate schimbările care prin Pronia lui Dumnezeu vor apăsa trupul și gândirea sa.

Datorită acestei cunoașteri inima sa va sălta în seninătate, va privi în mare pace și nădejde spre Dumnezeu lăudând Pronia Lui față de oameni care rânduiește acestea lucruri și le conduce neîncetat după cum se cuvine.

În supărările sale, unul ca aceasta nu va da vina nici pe demoni, nici pe oameni, nici pe trupul său – fiindcă că toate supărările care sunt vin de la acestea trei – căci știe că Dumnezeu e Cel ce le pune în mișcare, că ușurarea sau supărarea lui nu țin de voința sa, ci sunt puse în mișcare de El. Căci nici un gând de ușurare nu se pune în mișcare în noi decât ca un dar din partea Lui; și chiar și cea mai mică ușurare pe care ne-o face cineva e pusă în mișcare de El atunci când e nevoie de ea pentru îndreptarea vieții noastre.

O, cunoaștere plină de atâta ușurare, ce mare ajutor de la Dumnezeu poate fi găsit în tine! Fericit cel care în rugăciunile sale nu e supărat de o izbucnire pripită atunci când aceste lucruri cad peste el fără veste!

Cuvântul 25 din cartea Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, recent descoperită, editura Deisis, 2003, p. 333.

Sursă foto: Obiectiv ortodox