Rupe tăcerea! / 2 - Ana Maria: Am simţit totul foarte acut, pe lângă durere, mă mai mustra şi conştiinţa

joi, 7 iunie 2012

| | |
Ştiam că fac un păcat, dar nu ştiam că este un păcat atât de mare, pentru că nu ştiam că este o crimă, credeam că este o crimă mai mică. Ştiam că are doar o lună, sau cât o fi avut, şi nici nu-mi închipuiam că este un copil, îmi închipuiam că încă nu este o fiinţă, şi atunci am zis că nu e un păcat, mai ales că e legal.

 Imediat cum am ieşit din operaţie am început să plâng, până atunci nu putusem, îmi era teamă să nu mi se întâmple ceva mai grav pe masa de operaţie.

După 7 zile am putut ieşi din casă şi am mers să mă spovedesc, atunci am văzut pentru prima oară cum arată un copil şi am început să plâng ... .

Când a aflat mama mi-a spus: "Oricum erai prea tânără să-l păstrezi", dar eu mă gândesc în fiecare an: acum ar fi avut 2 ani, acum ar fi avut 3 ani,  cred că urma să fie fetiţă, pentru că de fiecare dată visez o fetiţă.



Dacă adjectivul eroic are grade de comparație, atunci "Rupe tăcerea" este cu siguranţă proiectul cel mai eroic al României ultimelor decenii.


Eroii, de această dată, nu sunt soldații de pe câmpul de luptă, ci mame care spun celorlalţi să nu repete greșeala lor de a-și fi avortat fii şi fiicele.


Purtaţi strigătul lor mai departe şi veţi salva de la moarte milioane de copii români care sunt trimiși, fără arme, fără vină, fără apărare, spre moarte.

Campania „Rupe Tăcerea” este derulată de Asociația Pro-Vita pentru Născuți și Nenăscuți, filiala București, în parteneriat cu organizația britanică CareConfidential și este parte a campaniei internaționale de conștientizare Silent no More Awareness.

Mai multe detalii pe www.rupetacerea.ro .