Jonathan Jackson s-a convertit la ortodoxie

luni, 23 aprilie 2012

| | |



Într-o lume în care majoritatea celebrităților aleg să-și trăiască altfel viața, câștigătorul a patru Premii Emmy, Jonathan Jackson, actorul, cântărețul, compozitorul și scriitorul, cunoscut mai ales grație interpretării lui Lucky Spencer din serialul “General Hospital”, a ales o altă cale: cea a ortodoxiei, tranziția lui de la adventism spre vechea credință trecând prin România. (sursa: ziua online).


Interviu realizat pe 27 febr. 2012:

(…)

   Am crescut așa până la vârsta de 9 sau 10 ani, când ne-am mutat la Los Angeles și am primit un rol în serialul “General Hospital”, povestește Jackson. Când ne-am mutat în LA nu am avut acolo o biserică. Eu și fratele meu, care e și el actor și membru al formației noastre Enation, ascultam înregistrări ale predicilor aproape în fiecare seară. Era “biserica” noastră.

  Așa că, de la 11 la 15 ani, nu am prea fost la biserică, ci doar ascultam aceste înregistrări noaptea. De la 12 sau 13 ani, am început să citesc cărți de apologetică creștină. Câteva slujbe m-au impresionat foarte mult pe când aveam vreo 13 ani, iar aceasta m-a determinat să am o relație cu Dumnezeu foarte profundă. Am început să citesc pe C.S. Lewis [scriitor și apologet creștin – n.n.] – “The Great Divorce” (“Marele Divorț”) dar și alte cărți deosebite. Toate aceste lucruri m-au direcționat pe această cale, însă încă nu vedeam ce rost are să mă duc la biserică. Îl iubeam pe Dumnezeu, pe Iisus, însă biserica era un concept care mă deruta, mă gândeam că pot citi cărți, pot asculta înregistrări, mi se părea lipsit de sens să particip la slujbe.

  Pe de altă parte, nu doream să aparțin unei anumite confesiuni, îmi doream să fac parte din marea familie creștină, însă nu știam ce înseamnă asta cu adevărat. Apoi, când am împlinit 17 ani, am început să cautăm grupuri de persoane credincioase, neconfesionale, charismatici. Până acum câțiva ani, nici măcar nu știam ce înseamnă catehismul. După ce ne-am obișnuit cu această mișcare charismatica, timp de 2 ani și jumătate am facut un fel de biserică la noi acasă. Eu și fratele meu, împreună cu părinții și un pastor cu care țineam legătura, în weekend-uri invitam cam 50 – 60 de persoane care lucrau în industria actoriei.

  Cum s-a întamplat tranziția mea spre ortodoxie? Ei, bine, în 2007 am fost trimis să turnez un film în România: The Dark is Rising. Am stat acolo cam trei luni și jumatate. Am avut un rol important, interesant este însă că la montaj personajul interpretat de mine a fost tăiat. Dar cred că am fost trimis acolo pentru un alt motiv. 

  Am petrecut trei ani cautând cărți despre istoria creștinismului și nu am dat peste aproape nimic despre Biserica Estului, pentru că toate sunt scrise de istorici vestici. Am început să descopăr ce consideram a fi biserica istorică, iar singura opțiune conducea către biserica Romei. 

  Am citit Chesterton, Papa Paul al II-lea, Henry Newman… Dar erau lucruri despre romano-catolicism cu care nu puteam să fiu de acord, lucruri ca infaibilitatea papei, mai ales cât de tarziu aceasta a devenit doctrină oficială, pentru că eu căutam continuitatea credinței. 

  Faima e o cruce, pe unii îi înghite. Faima e ridicolă și e total opusă Împărăției, în care trebuie să intrăm asemeni unui copil. Mă rog mereu “Doamne, ajută-mă să rămân mereu în prezența Ta“. Nu e nicio altă cale de a rămâne deschiși către Harul lui Dumnezeu fără smerenie.

  Tradiția ortodoxă, Viețile Sfintilor, doctrina, teologia ortodoxă, ajută pe calea smereniei. Ce m-a uimit tare, a fost prima Slujbă la care am participat, atunci când am văzut pe părintele John, în mijlocul slujbei, că s-a plecat către noi și și-a cerut iertare de la cei prezenți. Asta m-a uimit foarte mult, pentru că în Vest tot ceea ce știm despre preoți era doar faptul că sunt niște intermediari care se găsesc deasupra celorlalți. Aici e ceva cu totul diferit, preoția ortodoxă se bazează pe smerenie, și pe ideea de a sluji pe oameni. Sunt în aceeași “barcă” cu noi. 

Citește tot interviul aici.