Asfintit la bordul unui vapor

vineri, 12 februarie 2010

| | |

       Globul soarelui a carui stralucire nu putea fi privita de ochii nostri era gata sa se scufunde in valurile scanteietoare, revarsand lumina fara margini.Miscarile navei faceau ca orizontul sa se schimbe in permanenta,totul se colorase in lumina.Norii rataceau in dezordine de la rasarit iar luna incepea sa se arate.
La nord un curcubeu se ridica din mare ca o coloana de cristal sprijinind bolta cerului.

    Ar fi fost vrednic de plans acela care n-ar fi recunoscut in aceasta priveliste frumusetea Lui Dumnezeu.
Lacrimile curgeau fara voia mea atunci cand tovarasii cu palariile de catran venira sa intoneze cu vocea ragusita rugaciunea catre Sfanta Fecioara, ocrotitoarea marinarilor.
  Cat de miscatoare era rugaciunea acestor marinari care pe o podina slaba, in mijlocul oceanului priveau un soare adancindu-se in valuri!Aceasta rugaciune in fata Celui ce trimite furtunile si linistea.; aceasta constiinta a micimii noastre la vederea infinitului; cantece intinzandu-se departe pe valuri; minunea vasului nostru printre alte minuni.Dumnezeu aplecat asupra prapastiei, cu o mana tinand  soarele la portile apusului, cu cealalta inaltand luna la orizontul opus si ascultand vocea creaturii sale.

Iata ceva ce nimeni nu va sti sa picteze si toata inima omului de abia poate sa simta.