Comunicat de presă: Marșul pentru viață 2017: 110.000 de participanți în orașele românești

marți, 28 martie 2017

| | | 0 comments

În 25 martie 2017, în 138 de orașe din România și 149 de localități din Republica Moldova a avut loc Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.

Marșul pentru viață este la a VII-a ediție națională.

Numărul participanților din România a fost de aproximativ 110.000. Orașele cu cel mai mare număr de participanți au fost Bacău (10.000 de persoane), Oradea (10.000 de persoane) și București (8.000 de persoane). Cifrele participanților din Republica Moldova sunt în curs de actualizare.

Față de anul 2016, numărul de orașe în care s-a organizat Marșul pentru viață a crescut cu 26% (în 2016 au fost 110 orașe din România), iar numărul de participanți a crescut cu aproape 50% (în 2016 au fost circa 75.000 de participanți).

Pentru prima dată, Marșul pentru viață 2017 din București a fost transmis în direct pe paginile de Facebook ale Prodocens Media și Trinitas TV.

Marșul pentru viață 2017 a fost punctul culminant al manifestărilor pro-viață din Luna pentru viață 2017. Tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” a oferit posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină.

Pentru a sprijini femeile în criză de sarcină, principalele măsurile propuse sunt înființarea de cabinete de consiliere în criza de sarcină și acordarea unei indemnizații pe perioada sarcinii începând din a 14-a săptămână de sarcină (care reprezintă limita legală pentru procedura de avort la cerere).

Pe lângă participarea susținută din acest an, evenimentul a atras numeroase discuții în mediul online. Pe rețelele de socializare au fost împărtășite diverse experiențe de viață: o criză de sarcină depășită, trauma unui avort regretat, bucuria nașterii unui copil, adopția ca alternativă la avort, acestea arătând că, în prezența ajutorului, o sarcină nedorită duce la o viață împlinită a mamei și la o viață împlinită a copilului.

Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu se solicită interzicerea legală a avortului, nu se sprijină niciun fel de violență împotriva femeii. Prin activitățile pro-viață desfășurate sunt promovate conștientizarea societății despre criza de sarcină, înțelegerea adevărului științific că viața începe de la concepție și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.

La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro‑viață locale. În câteva localități, marșurile s-au desfășurat în 24 sau 26 martie.

Mai multe culte au dat comunicate de presă sau au participat prin reprezentanți la Marș și au declarat sprijinul pentru Marșul pentru viață: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Cultul Creștin Baptist, Biserica Creștină după Evanghelie din România și Cultul Creștin Penticostal.



Trăznetul / Istorioare morale

| | | 0 comments
OrthPhoto

Nu te grăbi să deschizi gura ta, şi inima ta să nu se pripeas­că să scoată o vorbă împotriva lui Dumnezeu,,. (Ecl. 5,1)
Părintele Ioan stătea în faţa casei pe prispă cu dl. Vasilescu, avocat binecunoscut, pe care părintele îl cunoştea de mic copil.
În timp ce preotul privea la trecătorii de pe şosea, dl. Vasilescu trăgea pasionat dintr-o ţigară scumpă, făcând rotocoale mici de fum care pluteau şi se pierdeau în văzduh.
Prietenia dintre ei se potrivea de minune; dar când era vor­ba de existenţa lui Dumnezeu, părerile erau diametral opuse.
- Nu există Dumnezeu, îi tot dădea zor avocatul în ciuda părintelui. Cine L-a văzut vreodată?! Uite câte nedreptăţi se petrec pe faţa pământului! De ce nu vine să le pună la locul lor, să facă dreptate?! Se vede că ne-a uitat. Nu-I mai este drag de noi!
Preotul Ioan tăcea, căci încercase de multe ori să-i arate că Dumnezeu e pretutindeni, că El conduce totul şi nimic nu se face fără voia Lui. În zadar îi arătase atâtea pilde despre exis­tenţa lui Dumnezeu, de la firul de iarbă până la astrul solar, despre legile ce domnesc în natură, despre armonia firii, a universului şi atâtea altele. Dl. Vasilescu era neînduplecat în această privinţă.
În acest timp, nori mari de ploaie se adunaseră deasupra satului, şi în zare se vedeau fulgere. În curând o ploaie torenţi­ală începu lovind acoperişurile caselor cu picuri mari de apă. Ropotul molcom al ploii determină pe cei doi prieteni să se gândească mai adânc la convingerile lor, în timp ce priveau cu mulţumire la înviorarea grădinii, după o lungă perioadă de secetă.
Deodată, un trăznet groaznic se produse, lumina fulgerului trecu prin faţa avocatului, o detunătură înfiorătoare se auzi şi ploaia începu să curgă cu găleata.
Părintele Ioan, privind la dl. Vasilescu, observă că aces­ta făcea la cruci cu nemiluita şi repeta speriat ca de moarte: „Doamne păzeşte-ne! Doamne, nu ne lăsa! Doamne sfinte, îndură-te de noi!”
Preotul îşi făcu şi el liniştit semnul Sfintei Cruci şi privea cu o oarecare nedumerire la dl. avocat, care nu voia să creadă în existenţa lui Dumnezeu, dar nu mai sfârşea cu închinăciunile şi rugăciunea către Cel Atotputernic.
- Dar ce-ai păţit prietene, îi zise părintele Ioan? Nu cumva L-ai văzut pe Dumnezeu de-ţi oboseşti mâna cu atâtea cruci? Toate semnele Sfintei Cruci, pe care trebuia să le faci de când te-ai făcut avocat, le grămădeşti acum? Te grăbeşti să ajungi din urmă pe creştinii înţelepţi care se închină zilnic lui Dum­nezeu? Foarte bine! Dar în sfârşit, care va să zică, EXISTĂ DUMNEZEU, şi apropiindu-se puse mâna cu dragoste pe umărul d-lui Vasilescu.
- Mai încape vorbă, SIGUR că EXISTA se grăbi avocatul să confirme dar, vezi, că omul când n-are ce face, vorbeşte multe.
Au trecut câţiva ani, de la întâmplarea cu trăznetul, iar d-l avocat Vasilescu nu este numai unul din prietenii cei buni ai părintelui Ioan, ci şi unul dintre creştinii de frunte ai bisericii Sf. Ioan Botezătorul, din comuna Lunca Plopilor, nelipsind de la Sf. Biserică duminica şi sărbătoarea.
Deci, iubite frate, „Nu te grăbi să deschizi gura ta, şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă împotriva lui Dumnezeu,, , ca să nu păcătuieşti nici împotriva lui Dumnezeu şi nici împotriva aproapelui tău.

Sursa: Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român) / Valeriu Dobrescu. - Bacău: Babei, 2011

Discursul Alexandrei Nadane, președinta Asociației Studenți pentru viață, la Marșul pentru Viață 2017: „Europa va trăi doar dacă Europa din pântecele femeilor însărcinate trăiește”

luni, 27 martie 2017

| | | 0 comments
Pentru că a existat un număr mare de vorbitori și a fost nevoie ca discursul să fie scurtat, Alexandra Nadane a rostit câteva fragmente din discursul pe care l-a pregătit pentru eveniment şi pe care îl redăm integral mai jos:
Dragi participanți la Marșul pentru viață,
Mă bucur că suntem împreună și vă mulțumesc că sunteți aici.
Vă mulțumesc nu numai în numele organizatorilor, ci mai ales în numele celor pe care îi sprijinim: femeile și copiii.
Suntem aici, în toată țara, și în Republica Moldova, în peste 285 de localități. Suntem aici pentru femeile aflate în momente dintre cele mai dificile ale vieții lor, în criza de sarcină. Suntem aici pentru copiii aflați pe muchie între viață și moarte.
Este trist că nu toți se bucură atunci când femeia și copilul sunt sprijiniți. De aceea, voi repeta ceea ce am spus continuu în ultimii ani. Poate acum ne vor auzi cei care continuă să ne acuze că sunt altceva decât ceea ce suntem.
Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu solicităm interzicerea legală a avortului. Nu sprijinim niciun fel de  violență împotriva femeii. Promovăm conștientizarea societății despre criza de sarcină. Promovăm înțelegerea adevărului științific că viața începe de la concepție. Încurajăm sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.
Dragi participanți,
Suntem mulți, suntem sute de mii de români care participăm la acțiunile pro-viață din această perioadă.
Dar nu numărul nostru este cel important, nu numărul este cel care contează, în primul rând, ci adevărul este cel important.
De ce este important adevărul?
Pentru că adevărul dă șansa să mergi mai departe, pentru că adevărul construiește și pe el poți construi. Adevărul se dovedește, în timp, mai puternic decât minciuna.
Oricât s-ar nega, prin minciună, umanitatea deplină a copiilor nenăscuți, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege că suntem oameni din momentul concepției.
Oricât s-ar nega, prin minciună, realitatea crizei de sarcină, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege frământările și vulnerabilitatea unei femei în criză de sarcină.
Știința ne arată că viața începe în momentul concepției.
Morala ne spune că viața este primul drept al omului.
Dar întotdeauna va exista ceva mai convingător decât știința și mai puternic decât morala care să mărturisească despre criza de sarcină și despre umanitatea copiilor nenăscuți, fără să poată fi contestat.
Va exista femeia care a trecut prin criza de sarcină și va exista supraviețuitorul, copilul care a supraviețuit crizei de sarcină.
Femeile care au trecut prin criza de sarcină, indiferent dacă au născut copilul sau au făcut avort, vor vorbi.
Din ce în ce mai mult, își vor găsi curajul să vorbească.
În acest an, pentru prima dată la București, vom asculta două mărturii. Curajul acestor două femei va da curaj și altora.
Vor vorbi, din ce în ce mai mult, cei care au fost în pericol să fi avortați, dar au fost născuți.
Când vom realiza că frați sau surori, tatăl sau mama noastră, soțul sau soția, prieteni, atâtea persoane fără de care nu ne putem imagina viața, erau la un pas de a fi avortați, vom înțelege mai clar ce pierdem prin avort și ce câștigăm lăsând viața copiilor să continue.
Noi înșine, mulți dintre cei care participăm astăzi la marșurile pentru viață, suntem, de fapt, supraviețuitori.
În Cluj Napoca a fost filmat un clip în care mai multor persoane li se prezenta statistica nașterilor și a avorturilor din anii în care se născuseră. Și, pe măsură ce citeau aceste statistici, zâmbetul le dispărea de pe față. Înțelegeau că sunt niște supraviețuitori.
Numărul românilor care nu s-au născut este mai mare decât populația actuală a României. Aceasta înseamnă că mulți dintre noi avem frați, surori, unchi, mătuși, a căror viață a durat mai puțin de trei luni de zile.
Astfel de pierderi există în întreaga lume, iar România și Republica Moldova sunt printre primele locuri pe plan mondial în ceea ce privește numărul de avorturi.
Conform unui raport din ianuarie 2017, în lume s-au făcut 1 miliard de avorturi în ultimii 100 de ani.
Când auzim „un miliard”, ne vine să dăm înapoi.
Ne vine să ne întrebăm: mai are vreun rost să ieșim la marșuri, să citim cărți cu copiii, să facem desene pe asfalt cu ei, să organizăm conferințe, să vedem filme pro-viață?
În fața unui munte, un om poate părea insignifiant. Dar oamenii au ajuns pe toate vârfurile semețe din lume!
În fața unui ocean, un om poate părea neputincios. Dar oamenii au străbătut toate oceanele de pe fața Pământului!
În fața bolții înstelate și a ceea ce este dincolo de Soare, un om poate părea fără valoare. Dar mintea omului a căutat mai departe de ele, iar sufletul omului Îl poate cunoaște pe Cel care a creat bolta cerului și întregul Univers!
Da, în fața morții nedrepte a milioane de oameni, un om poate părea neputincios.
Dar adevărul este de partea noastră și el ne dă putere!
Și adevărul este că fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină. Acesta este adevărul!
Experiența arată că sprijinul oferit de tatăl copilului, sprijinul unei prietene, sprijinul unui psiholog, sprijinul unui cleric, pot face diferența între avort și nașterea copilului.
Putem ajuta o femeie în criză de sarcină indiferent dacă suntem bărbați sau femei, indiferent de ce vârstă avem, indiferent de cunoștințele noastre, indiferent de posibilitățile noastre financiare.
Pentru a ajuta o femeie în criză de sarcină este suficient să ne pese de ea.
Să nu o ocolim indiferenți, ci să-i întindem mâna și să-i spunem: „Te ajut cu toată puterea mea să treci prin tot ce crezi că nu poți trece singură!”
Și nu pentru că vom fi noi puternici, ci pentru că vom fi alături de ea, ea va avea puterea să treacă prin criza de sarcină.
Un bărbat care îi spune mamei copilului său „Vom păstra copilul indiferent de ce se va întâmpla!” îi dă putere.
Un tată care îi spune fiicei: „Sunt alături de tine! Tata te iubește! O să fie bine! O să am grijă de nepotul meu” îi dă putere!
O mamă care îi spune: „Sunt alături de tine. Te voi ajuta să crești acest copil. Ai încredere, eu te-am crescut pe tine!” îi dă putere!
Un prieten sau o prietenă care spun: „Voi fi alături de tine”, un asistent social, un psiholog, un cleric care spun: „Sunt alături de tine” îi dau putere!
Un copilaș care îi spune mamei: „Vreau să mă joc cu surioara mea pe care o ai în burtică” îi dă putere!
Astfel, îndemnul „Sprijină mama și copilul! Ei depinde de tine!” se adresează fiecăruia dintre noi. Tuturor și absolut fiecăruia dintre noi.
A venit vremea să conștientizăm că, trăind într-o democrație, această țară este țara noastră, iar legile și instituțiile ei sunt cele despre care considerăm că ne ajutăm să trăim armonios și să ne dezvoltăm.
Ce ne oprește, ca societate, în ansamblu, să creăm instrumente prin care să sprijinim femeia în criză de sarcină?
Ca și în ceilalți ani, propunem și acum două astfel de instrumente.
În primul rând, avem nevoie de centre de sprijin a femeii însărcinate. Centre unde o femeie în criză de sarcină să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat.
În Statele Unite ale Americii sunt 2.800 de astfel de centre. Și ele nu au fost create de stat, ci au fost create de ONG-uri! Fiecare astfel de centru este creat de câte un om echilibrat, care nu a mai răbdat să vadă dramele femeilor în criză de sarcină.
Un alt mod de a sprijini femeia în criză de sarcină este acordarea unei indemnizații în timpul sarcinii, pentru nevoile speciale care apar în această perioadă.
Acestea sunt propunerile noastre, pe care nu le impunem.
Însă în ce măsură vom prețui femeia și copilul,  în aceeași măsură o vom sprijini. Atât fiecare în parte, cât și împreună, ca societate.
Înainte de a-mi încheia cuvântul, vreau să amintesc despre marșul care astăzi se desfășoară la Roma și în multe orașe europene: Marșul pentru Europa.
În apelul Marșului pentru Europa se găsește și următoarea frază: „Statele europene  nu vor avea nici un viitor dacă ele rămân divizate și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.
Acest „împreună” are un suport extrem de concret, de om alături de om.
Căci Europa nu este în primul rând un teritoriu, un patrimoniu, ori un vis. Europa înseamnă, în primul rând, oamenii Europei.
Și atunci citim astfel constatarea de mai sus: „oamenii din Europa nu vor avea nici un viitor dacă vor rămâne divizați și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.
Iar cea mai mare divizare între europeni, care străbate continentul de la un capăt la altul, nu este cea economică, nici cea culturală, nici cea etnică, nici cea religioasă sau oricare altă diferențiere a doi europeni.
Cea mai mare divizare este între europenii născuți și europeni care așteaptă să se nască.
Dacă acești europeni vor fi împreună, Europa va trăi.
Avem nevoie să înțelegem că Europa va trăi doar dacă Europa din pântecele femeilor însărcinate trăiește.
Prezentul celor mai mici dintre noi, care au doar câțiva milimetri ori câțiva centimetri, este viitorul Europei!
În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital, al românilor din dreapta și din stânga Prutului, este responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei care îi pot fi viitorul.
Viitorul românilor, viitorul Europei, are nevoie de sprijinirea concretă a femeilor în criză de sarcină.
Vă mulțumesc.

Predica la Buna Vestire - Sfântul Teofan Zăvorâtul

sâmbătă, 25 martie 2017

| | | 0 comments

Evanghelia


Luca 1, 24-38


În zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a rămas însărcinată şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele când a socotit să ridice dintre oameni înjosirea mea. Iar în a şasea lună, îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu într-un oraş din Galileea, numit Nazaret, la o fecioară, logodită cu un bărbat, care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea văzându-l s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Dar îngerul i-a zis: nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte un Fiu, căruia îi vei pune numele Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al părintelui Său, David; şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Atunci Maria a zis către înger: cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Dar îngerul răspunzând, a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi sfântul care se va naşte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu. Iată şi Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţele ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă; căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Atunci a zis Maria: iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea.


Sfântul Teofan Zăvorâtul - Lecţia pe care o primim de la Bunavestire: intră în starea de bucurie, şi binevesteşte, pământule, bucurie mare!

Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri). Ce bucurie i se porunceşte pământului să binevestească? Bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos. Tot pământul era în doliu adânc, şi deşi aştepta cu încredinţare, însă vreme foarte îndelungată n-a văzut izbavire. In cele din urmă, vestea cea bună a fost adusă din Cer, vestită pe tot pamantul şi primită cu bucurie. Aşadar binevesteşte, pământule, această mare bucurie a ta.

Apropiindu-se de pământ, Cerurile vedeau doar plângere, amărăciune şi tanguire. Iată că s-a luminat însă faţa tânguitorului pământ, şi întrucât chipul desavarsirii acesteia a arătat în toată deplinătatea nemărginitele desăvârşiri ale lui Dumnezeu, cum să se înfrâneze cerurile de la a lăuda această slavă dumnezeiască? Lăudaţi, deci, ceruri, slava lui Dumnezeu.

Cerurile, ce sunt poftite să laude slava lui Dumnezeu, sunt lumea îngerească, iar pamantul căruia i se porunceşte să binevestească bucurie mare sunt oamenii… Ingerilor ce să li se mai amintească de lăudarea lui Dumnezeu când ei si asa strigă cu glasuri necurmate: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot? Pe când oamenilor poate că nu este de prisos să li se amintească: „Nu uitati, prieteni, de singura bucurie adevărată, adusă nouă din cer în ceasul Bunei Vestiri făcute Preasfântei Fecioare Maria”.

Cand Arhanghelul i-a vestit pentru întâia oară Preabinecuvântatei Fecioare bucura-te, atunci, s-ar putea spune, au fost doar zorii zilei de bucurie care avea sa răsară după aceea… Insă si atunci din Preasfânta Fecioară, care pricepea puterea cuvintelor arhangheliceşti, a ţâşnit de la sine cântarea:

Măreşte, sufletul meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc. 1, 46-47).

Prin ce cântări pline de încântare trebuie să-şi reverse acum bucuria sufletul care cunoaşte şi Invierea, şi Inălţarea, şi Pogorârea Sfântului Duh, temeiul şi proslăvirea Bisericii lui Dumnezeu pe pământ şi sălăşluirea în ceruri a Bisericii celor întâi-născuţi! Judecând după aceasta, n-ar trebui să fie printre noi oameni ce nu se bucură – iar dacă aşa stau lucrurile, ce să ni se mai spună: „Bucuraţi-vă!”? Cine se bucură, se bucură oricum, fie că-i aminteşti de bucurie, fie că nu-i aminteşti; deopotrivă, cel ce n-are bucurie în suflet nu se va bucura, oricât i-ai spune tu să se bucure. Să dăm mulţumită Domnului! Şi noi am fost aduşi în vistieria bunătăţilor cereşti şi stăm lângă izvorul tuturor bucuriilor şi mângâierilor. Daca ne-am împărtăşit de bunătăţile acestea, înseamnă că bem mângâiere şi ne bucurăm, iar dacă nu ne-am împărtăşit nu putem să ne bucurăm, oricât ne-am încorda ca să facem asta, până ce nu vom gusta din bunătăţile lui Dumnezeu cele veselitoare. Aşadar noima chemării binevesteşte, pământule, bucurie mare este totuna cu poftirea: „Gustaţi, oamenilor, din bunătăţile aduse de Domnul pe pământ, şi se va bucura inima voastră, şi bucuria voastră nimeni nu o va mai lua de la voi”.

Cine a şezut în beznă, a fost chinuit de ea şi apoi a fost scos la lumină, nu poate să nu simtă mângâiere de la faptul că vede lumina zilei, soarele cel plăcut şi toate făpturile de tot felul, pe care acesta le luminează. El nu va uita nicicând chinul de mai înainte şi nici clipa când a fost izbăvit de el. Si noi suntem, după firea noastră, în întuneric: a strălucit, oare, lumina lui Hristos în inimile noastre? Ochiul minţii noastre îl contemplă, oare, pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat, pe Acest Soare gândit, şi toate tainele descoperite nouă despre cârmuirea şi răscumpărarea de către Dumnezeu a lumii, contemplă el, oare, Această Lumină, Ce luminează toate cele ce sunt? Ne amintim, oare, de clipa când a fost alungată bezna şi ne-a înconjurat cu strălucirea Sa Lumina Cea gândită? Cine poate să spună asta, acela să se bucure… cine nu poate, să iasă întâi din beznă, şi atunci se va bucura.

Cine s-a chinuit în lanţuri şi a fost eliberat, îşi aminteşte bine cum i-a venit vestea eliberării, cum a fost deschisă temniţa, cum i s-au sfărâmat lanţurile şi a fost scos la libertate… şi nu poate să nu se bucure, pentru că gustă libertatea. Şi noi suntem în lanţurile păcatului, ale obiceiurilor rele lumeşti şi ale tiraniei sataniceşti. Ne amintim, oare, în viaţa noastră clipa când în suflet s-a pogorât ca un înger aşteptarea şi dorinţa libertăţii, când în el s-a revărsat o neobişnuită putere şi de pe el au căzut, unul după altul, lanţurile păcatului, lumii şi dia­volului? Cel cu care s-a întâmplat asta se află pe tărâmul libertăţii fiilor lui Dumnezeu – se bucură şi se veseleşte… cel cu care nu s-a întâmplat, să caute mai întâi această libertate, şi va începe să se bucure… şi toţi sfinţii îngeri se vor bucura împreună cu el.

Cine a zăcut paralizat, acoperit de răni, şi apoi a fost vindecat poate, oare că nu aibă simţirea sănătăţii şi să nu umble bucurându-se de tăria şi vioiciunea pe dare i le dă prezenţa noilor puteri? Şi noi suntem paralizaţi de nepăsare, suntem plini de răni de pe urma patimilor. Oare a venit la noi Doctorul sufletelor şi trupurilor, şi a luat aminte sufletul nostru la cuvântul Lui ca slăbănogul: ia patul tău şi ca bolnavul: iată, te-ai făcut sănătos (v. In 5, 8, 14)? Cine s-a învrednicit de aceasta nu poate să nu cânte cântare de bucurie, sărind şi jucând, şi se va bucura.

Cine a fost în surghiun ori a fugit de acasă de bunăvoie, iar după aceea s-a întors şi a fost primit cu bunăvoinţă, oare va uita cum i-a ieşit tatăl lui în întâmpinare, cum a căzut de grumazul lui şi l-a sărutat, cum după aceea a fost spălat, îmbrăcat şi cum s-a făcut ospăţ în cinstea întoarcerii lui? Iar amintindu-şi de acestea, cum poate să nu se mângâie cu ele neîncetat, petrecând în casa milostivului său părinte?! Şi noi am fugit din casa Tatălui… Ne amintim, oare, cum ne-am mâhnit pentru despărţire, cum ne-am biruit sfiala şi ne-am alungat frica de întoarcere prin pocăinţă, cum am fost primiţi în milostivele braţe ale Părintelui prin dezlegarea păcatelor, cum s-a făcut ospăţ in cinstea noastră prin Sfânta Impărtăşanie? Şi – lucrul cel mai de seamă – oare purtăm în adâncul inimii încredinţarea că nu suntem în surghiun, ci în casa Tatălui, suntem în milă şi în iubire, nu sub mânie şi sub blestem? Dacă aşa stau lucrurile, duhul nostru nu poate să nu se bucure, chiar dacă trupul ar fi sfâşiat cu gheare de fier – iar dacă nu, nu avem parte de bucurie, chiar dacă am fi înconjuraţi de toate mângâierile lumii…

Aşadar, fraţilor, cine a gustat din bunătăţile aduse pe pământ de Dom­nul – adică şi această lumină a cunoştinţei, şi această libertate de legăturile păcatului, şi puterea de a face binele, şi această vindecare a rănilor inimii, şi această înfiere dumnezeiască – petrece neîncetat într-o neprefăcută bucurie cerească.

Pe aceia îi vom ferici, iar celor străini de starea aceasta le vom dori să intre în bucuria Domnului pe calea cea dreaptă a gustării bunătăţilor care aduc bucuria adevărată.

Nu vă amăgiţi, fraţilor! Bucuria duhovnicească nu este o pornire de o clipă, întâmplătoare, silită a inimii, ci este răsfrângerea stării de bucurie statornică a întregii fiinţe, ce vine mai cu seamă din legăturile ei cu Dumnezeu şi din pri­mirea de la El a mai înainte pomenitelor bunătăţi. Ne putem încorda inima cu de-a sila spre bucurie, însă bucuria va fi azvârlită din ea îndată, ca un băţ aruncat vertical în apă. Ne putem amăgi pentru o clipă inima zugrăvindu-i bunătăţi părute, însă aceasta va fi nu bucurie, ci beţie, care se sfârşeşte de obicei printr-un mare chin. Luaţi seama, deci, şi nu vă amăgiţi. Puteti întâlni multe lumini – lumini ale cugetării deşarte, care nu sunt lumini ale cunoştinţei, ci nişte luminite asemenea celor care aproape întotdeauna plutesc deasupra trupurilor moarte... Luaţi seama şi nu vă amăgiţi. Sunt oameni care cred că nepunând hotar poftelor îşi lărgesc sfera libertăţii, însă de fapt seamănă cu nişte maimuţe care se încurcă singure în plasă. Nu vă luaţi după pilda lor. Lumea îmbie cu o mulţime de mângâieri ce par a vindeca rănile inimii, dar sunt precum mirajele din pustie sau ca apa sărată ce aţâţă setea! Instrăinaţi-vă de ele. Şi stăpânitorul acestei lumi, ce suflă răutate asupra noastră în inimă, până la un moment dat ne vorbeşte întotdeauna cu grai dulce, zice-s-ar părintesc, îmbiindu-ne cu îndestulare şi cu odihnă. Izgoniţi de la voi şi încercările de a vă fermeca ale acestui linguşitor.

Fie ca inima voastră să nu ştie de altă bucurie afară de bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos. Preacurata Stăpână de Dumnezeu Născătoare, cea dintâi primitoare a bucuriei, să ne bucure pe toţi cu această bucurie – pe unii cu simţământul mântuirii împlinite, pe alţii cu nădejdea nemincinoasă a primirii ei, încât fiecare să înalţe cu ea acum laudă: măreşte, suflete al meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Amin!

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009

Troparul Bunei Vestiri

vineri, 24 martie 2017

| | | 0 comments

Detalii despre desfășurarea Marșului pentru viață 2017 în București

| | | 0 comments

Pe 25 martie vă așteptăm la Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”. Ne adunăm în Parcul Unirii la 12.30 și plecăm spre Parcul Tineretului la 13.00.
La finalul Marșului pentru viață, formațiile Coco și Schimbul 3 (cele două formații în care s-a despărțit fosta trupă Compact), precum și artiștii Dragoș Bădoi și Maria Coman vor susține concertul Live for Life în Parcul Tineretului. Concertul va fi prezentat de actrița Ioana Picoș.
Vino pentru mame! Vino pentru femeile însărcinate! Vino pentru copii! Vino pentru viață!
Vino pentru că este nevoie de tine!
Comunicatul Marșului pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”: http://studentipentruviata.ro/…/comunicat-de-presa-marsul-…/
Programul activităților desfășurate de Studenți pentru viață în București, în cadrul Lunii pentru viață: http://studentipentruviata.ro/…/programul-activitatilor-de…/